Citat:
În prealabil postat de MariS_
Da, va dau intru totul dreptate cand spuneti ca monahul in manastire constientizeaza mai bine pacatele si se lupta cu ele mai intens, dar eu ma refeream la ispite specifice vietii monahale, nu atat lumesti. Acestea sunt cele ce indeamna la neascultare, la lenevire, la teologhisire, la nepostire sau, si mai grav, la ispitele de-a dreapta, care sunt cele mai periculoase. Ispitele de-a dreapta sunt cele care te fac sa te crezi indreptatit, induhovnicit, mantuit, desavarsit. Astea sunt cele mai grele si te pierd cel mai mult pentru ca, cu cat te ridica mai sus, cu atat va fi prabusirea mai dezastruoasa. Sigur ca ele au ca punct de sprijin mandria noastra, dinlauntrul nostru, care n-a fost lepadata, asa cum ar fi trebuit, dar cel care o zgandara e vicleanul din afara noastra care-si pune la lucru calul troian din interiorul nostru: egocentrismul. Lupta cu acesta e foarte grea si poate sa dureze o viata de om.
Ma bucur sa aflu ca aveti o sora la manastire, va rog sa-i transmiteti toata consideratia mea si as fi curios daca ne-ati impartasi si raspunsul dansei la aceste probleme. Toata consideratia mea si dvs si Domnul sa va ocroteasca.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Perfect deacord cu cele scrise. Sunteti un om cu care se poate intr-adevar discuta, la modul constructiv ma refer :-)
Raspunsul surorii trebuie asteptat putintel, ca abia in vara vin in tara.
Si daca tot ati atins punctul sensibil, adevarata buba a omului, egocentrismul, acesta este si motivul pentru care, in toata Evanghelia Sa, Domnul Iisus arata ca si Cale de mantuire iubirea aproapelui, este singura care ne poate scoate cu adevarat din noi insine. Este calea cea mai usoara si cea mai grea in acelasi timp pentru a infrange patimile din noi generate de egocentrismul de care ati vorbit.
Domnul sa va ocroteasca si pe dumneavoastra si pe toti interlocutorii nostri sau cei care ne-au citit din "umbra" discutiile.
:-)