Pentru o mai buna intelegere a acestui subiect, voi reda un text care apartine lui Georgios Mantzaridis: "Biserica cinsteste moartea dureroasa, nu doar cand se intampla pentru marturisirea lui Hristos, dar si cand este legata de boli sau imprejurari dureroase, pe care omul le sufera cu rabdare si nadejde in Dumnezeu. Aici moartea cea buna nu consta in lipsa durerii, ci in infruntarea ei cu rabdare si nadejde in Hristos.
Moartea buna sau rea nu este determinata in cele din urma de forma ei exterioara, de usurinta sau greutatea cu care survine, ci de starea interioara cu care o abordeaza omul. Moartea buna nu este totdeauna usoara, nici moartea usoara nu este totdeauna buna. Sunt relevante intrebarile formulate pe aceasta tema de catre Sfantul Ioan Gura de Aur: Oare a fost rea moartea lui Ioan, fiindca i s-a taiat capul, sau a lui Stefan, fiindca a fost omorat cu pietre, sau a Mucenicilor, ca si-au sfarsit viata in chinuri? Si raspunde el insusi: Rea nu este moartea aceasta, ci moartea in pacat.
Inacceptabila din punct de vedere crestin este eutanasia a) ca interventie intentionata pentru izbavirea omului de o boala incurabila sau de dureri insuportabile, trupesti sau sufletesti si b) ca intrerupere a acordarii de mijloace de supravietuire, in acelasi scop.
Prima forma de eutanasie, numita si eutanasie activa, constituie o forma de sinucidere sau de sinucidere indusa, cand se face cu voia bolnavului, sau de omor, cand se face fara voia lui. Cea de-a doua forma, numita si eutanasie pasiva, nu se poate diferentia de prima. In fine, exista si c) eutanasia indirecta, care are loc ca efect colateral nedorit, in urma folosirii de medicamente pentru combaterea durerii insuportabile.
Medicina contemporana face posibila mentinerea vietii prin mijloace artificiale, chiar si atunci cand nu mai exista nici o perspectiva pozitiva pentru bolnav. Mentinerea aceasta constituie, in ultima analiza, prelungire a procesului mortii. De aceea s-ar putea sustine ca abordarea etapelor finale ale vietii fara interventia acestor mijloace artificiale constituie abordarea simpla si naturala. Aceasta se intampla in trecut si aceasta o poate prefera cineva si in prezent. Simtindu-si relativitatea vietii pamantesti si incredintandu-se pe sine lui Dumnezeu, renunta de a mai recurge la astfel de mijloace si lasa in voia lui Dumnezeu evolutia starii lui de sanatate.
Cu toate acestea, insa, caracterul sacru al vietii si reala neputinta a omului de-a aprecia cu exactitate fiecare situatie in parte nu indreptatesc totdeauna refuzul interventiei mijloacelor artificiale, mai ales cand aceasta se face de catre cei apropiati ai bolnavului, fara incuviintarea lui.
Totodata, insa, trebuie marturisit si faptul ca, prin folosirea mijloacelor oferite de stiinta si tehnologia contemporana, problema eutanasiei se complica si intra intr-un cerc vicios. Adica adesea bolnavul este supus unei chinuitoare prelungiri a vietii, care in esenta este echivalenta cu prelungirea procesului mortii. Dar si eventuala interventie de intrerupere a folosirii mijloacelor acestora constituie intrerupere a vietii.
Apare astfel si o problema secundara a eutanasiei, care fara interventia stiintei si tehnologiei nu ar fi fost generata. Iar cand mentinerea pe mai departe sau, dimpotriva, ne-mentinerea vietii bolnavului este legata de necesitatea transplanturilor sau de incetarea folosirii mijloacelor medicale in vederea salvarii altor bolnavi, problema devine si mai acuta si capata noi dimensiuni, care nu se pot controla cu usurinta."
|