Ar fi minunat sa reusim sa nu mai fim sclavii propriilor placeri, dar din pacate f putini oameni reusesc asta.
Chiar si cand tinem post ne plangem si cautam sa mancam mancaruri bune si gustoase, cand de fapt scopul postului este infranarea, infranarea de la patimi in general, nu numai de la mancare.
Dupa cunostintele mele, e mai pacat sa te plangi/ sau sa te lauzi ca tii post, decat atunci cand mananci ceva de dulce cu sau fara stiinta. Mantuitorul ne indeamna:
"Tu insa, cand postesti, unge-ti capul si spala-ti fata, pentru ca nu oamenilor sa te arati ca postesti, ci Tatalui tau Care este intru ascuns; si Tatal, Care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare."
Mie daca mi s-a intamplat sa fiu servita cu ceva de dulce in zi de post, am luat si mi-am cerut iertare de la Dumenzeu in sinea mea, iar cand am avut prilejul i-am marturisit parintelui duhovinic.
Daca s-a intamplat sa uit, am sarit peste acel moment si mi-am vazut de post in continuare.
__________________
"Iubirea este înrudirea omului cu Dumnezeu. Ea unește la maxim persoanele umane fără să le confunde. În iubire se arată plenitudinea existenței." (Parintele D. Staniloae)
|