E pt a 2-a oara cand scriu acest mesaj(pe primul nu l-am trimis).Sfantul nu s-a suparat insa pe mine ca am vrut sa tin lumina sub obroc,ci m-a ajutat sa ma indrept.
Dintotdeauna credeam ca minune inseamna vindecare de boala incurabila si alte lucruri de genul asta.Niciodata nu am crezut insa ca si eu voi trai o minune.
Cu o zi inainte,citisem Acatistul Sfantului Nectarie.O mai facusem de cateva ori(auzisem de puterea lui),dar f rar am simtit pacea de care aveam nevoie.De multe ori cand citeam Acatistul,gandul imi fugea in alta parte.Ei bine,nu stiu ce a fost in sera aceea.Citisem Acatistul la fel ca in alte dati,doar ca acum aveam o stare de extenuare.Nu imi mai gaseam rostul pe lume,toate mi se pareau inutile.Si Sfantul Nectarie a facut o minune,desi nu meritam,eu nu fusesem in stare nici sa-i citesc cu atentie Acatistul.
A doua zi,nu stiu ce-mi veni sa merg SINGURA la biserica.Mergeam doar cu mama si sora,niciodata singura.Ei bine,in acea dimineata m-am trezit si dupa ce ele m-au anuntat ca nu merg la biserica,eu am spus ca ma duc.Au fost putin surprinse.Pe drumul catre biserica am avut din nou acea stare de deznadejde,ba mai rau,ma intrebam ce mi-o fi venit sa merg de una singura la biserica.Recunosc ca imi parea rau ca merg la biserica.Nu stiam ce traire ma asteapta acolo.
Cand am intrat,El era acolo,intr-un colt,langa usa.Imbracat in negru,l-am recunoscut mai mult dupa barba.Statea smerit,se ruga.Chiar m-am indrebat daca e intradevar el.Ce cauta langa usa,si nu in altar(slujba deja incepuse).Nu i-am dat mare importanta.M-am inchinat la icoane,am fost sa aprind o lumanare,dar el nu mai era acolo.Cu toate acestea,nu-l vedeam nici in altar.Abia la sfarsitul slujbei a aparut si,dupa inchinarea la sfintele icoane(aceleasi miscari grabite,dar sigure si un pic dure,ca sa zic asa),mi-am dat seama ca da,experienta de anul trecut avea sa se repete.El este ieromonahul Serafim din Muntele Athos care mai slujise o data SF.Liturghie alaturi de parintele nostru,in urma cu un an.Predica lui de atunci mi-a ramas in minte.Tin minte ca si tatalui meu i-a placut(el merge f rar la biserica).Si acum,iata: predica din nou(am aflat dupa ca nu participase la savarseirea Sf. Liturghi alaturi de preotul nostru din probleme de sanatate).Ii cerusem cu o zi inainte Sfantului Nectarie pace sufleteasca(si nici macar nu ma rugasem cu smerenie si,trebuie sa recunosc,nici cu prea multa credinta),iar el mi-a ascultat ruga.Mi l-a trimis pe acest ieromonah care prin vorbele lui mi-a adus pacea de care atata nevoie aveam.O predica despre staruinta in rugaciune,despre educarea copiilor si demonii moderni care ispitesc tineretul de azi.Atata pace si liniste iti aduc in suflet vorbele unui om ce duce o viata cu Dumnezeu.
Multumesc Sfinte Nectarie.Nu m-ai vindecat de nici o boala incurabila,dar mi-ai dat pace si nadejde.