[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aici se poate vedea o eroare de logică pe cât de frecventă, pe atât de serioasă. Propoziţia "Elementele mulţimii A au proprietatea p" nu este echivalentă cu propoziţia "Dacă un element are propritatea p, face parte din mulţimea A". După cum, dacă spunem "Mamiferele sunt animale cu sânge cald" nu spunem "orice animal cu sânge cald este mamifer". Non sequitur. Ar putea fi vorba de o pasăre. De exemplu, un guguştiuc.

Ar fi fost mai clar daca ati fi incercat sa extindeti exemplul la cele afirmate mai sus.

Adica:
"Mamiferele sunt animale cu sange cald" - de aici deducem ca nu poate fi un mamifer care sa nu aiba sange cald.

Ati spus:
"Promotorii vaccinarii(mamiferele) au una din doua proprietati (sangele cald): "sunt autoritati medicale incompetente" SAU "producatori de vaccinuri".

Cum nu ati mai mentionat alte categorii, cred ca e destul de limpede ca pentru a fi promotor al vaccinarii trebuie sa fii in una din cele doua categorii.

Desigur, asa cum ati spus, a avea sange cald (a fi autoritate medicala incompetenta sau producator de vaccinuri) nu inseamna neaparat a fi promotor al vaccinarii (mamifer).

Nevoia de trimiteri, citate, note de subsol, bibliografie şi tot ce spunem sub denumirea generală de "aparat critic" este o deformare a modernităţii, probabil ca urmare a faptului că lumea s-a învăţat să scrie o lucrare în baza altor lucrări preexistente. Ca regulă generală, lucrări scrise de Sf Părinţi, ca şi lucrări scrise de oamenii de ştiinţă din perioada ante "iluministă" a ştiinţei, aveau foarte puţine citate şi niciodată bibliografie. Erau mai bogate, însă, în observaţii şi raţionamente proprii. Unul dintre motivele pentru care opera lui Toma din Aquino este mult mai indigestă decât opera lui Augustin este faptul că la Augustin textul e fluent şi bogat în experienţă personală, pe când la Toma este fragmentat de citate la tot pasul (cele mai multe din...Augustin).

Incercati sa confundati in mod total neinspirat doua domenii radical diferite, mai exact credinta cu stiinta.

In materie de credinta se poate vorbi de autoritate iar asumarea autoritatii unui scriitor bisericesc vine pe o ruta indirecta, ceea a autoritatii Bisericii care este la randul ei asumata prin credinta in Iisus Hristos si mesajul Evangheliei.

In schimb, stiinta se bazeaza pe dovezi iar medicina face parte din aceasta categorie, cel putin cea care functioneaza.

Daca cineva ar spune: "trebuie sa credeti asta, chit ca nu exista nici o dovada, doar pentru ca sunt laureat al premiului Nobel" sau "pentru ca alta data v-am dovedit ceva, de acum nu va trrebuie sa va dovedesc nimic si ma veti crede pe cuvant", "nu-mi cereti sa va aduc dovezi, asta imi strica creativitatea" nu credeti ca ar cadea in ridicol?

Cititorul însetat de a şti mai mult se poate informa singur, mai uşor astăzi decât ieri.

Este mai usor, dar setea de informare (corecta) e de cele mai multe ori sub semnul intrebarii si din pacate mediul informational cel mai faci este de tipul "push", adica impinge niste concluzii pe care comoditatea inerenta a majoritatii indivizilor tind sa le ia de bune.

A se vedea chiar topicul curent ca exemplu nefericit in acest sens.

În asemenea boli depistarea apare de obicei după erupţia (sau umflătura) care semnează diagnosticul, iar baza tratamentului este "pătuţul şi ceiuţul".

Sfaturi de genul asta sunt din clasa celor care fac victime.
Nu vaccinati copilul, daca se imbolnaveste tratati-l cu ceai. Nici macar nu trebuie sa-l vada vreun medic, ii puneti singuri diagnosticul.

Va mai intreb inca o data, sunteti medic?
De suprainfectii, complicatii ati auzit?

La modul ideal, in cazul unui copil perfect sanatos, parinti cu cultura medicala, si in situatii limita (fara acces la medic si medicamentatie), lucrurile ar putea decurge bine. Uneori.

Dar avand in vedere ca nu traim intr-o lume ideala, realiatea e ceva mai cruda si bolile astea care la dvs. se treateaza cu pat si ceiutz au facut milioane de morti si handicapati de-a lungul timpului, inainte de introducerea vaccinarii.

Că nu sunt boli chiar aşa de rare, în ciuda vaccinării, scrie mai jos, în maniera pe care o doriţi: cu studiu citat şi cifre exacte.

Probabil stiti vorba: "exista minciuni, minciuni nerusinate si statistici".
Cifrele in cauza nu sunt nici macar statistici.
Pentru a avea vreo relevanta ar trebui poate sa faceti o defalcare a cifrelor pe categorii de varsta, statusul vaccinarii si cauza bolii.
Da, in ciuda vaccinurilor "obligatorii" sunt destui care nu le fac.

Iar faptul ca imunitatea in cazul unor vaccinuri nu dureaza toata viata e o problema cunoscuta - dar asta nu inseamna ca nu exista solutii sau ca vaccinarea este inutila asa cum incercati sa prezentati lucrurile.

Iar cca. 30.000 cazuri dupa introducerea vaccinarii (care probabil stiti ca nu pretinde o rata de reusita de 100%) poate ar trebui sa le comparati cu situatia dinaintea vaccinarii cand "bolile copilariei" erau considerate absolut inevitabile si pe urma sa ne spuneti daca 30.000 este putin sau mult.

Dacă simpla observaţie nu vă este suficientă, verificaţi la un laborator de câte ori apare "Yersinia pestis", care, nu mai departe de pe vremea lui Caragea, provoca temuta ciumă. Veţi vedea că astăzi e un diagnostic banal care de multe ori nici nu se mai tratează.

Imi pare rau ca nu va pot crede pe cuvant.

Deja virulenţa virusului HIV a scăzut în numai puţine decenii de la apariţia lui. Fără nici un vaccin, cei care se infectează acum cu HIV au o speranţă de viaţă MULT mai mare decât cei infectaţi cu 20 de ani în urmă au avut-o.

La fel ca mai sus. Banuiesc ca sunt concluzii strict personale.
Cazurile care exista acum (destul de rare banuiesc) existau si atunci, toata problematica fiind insa abia la inceput probabil nu au fost gasite sau/si documentate.

Microbii vor să se înmulţească, nu să-şi omoare gazdele şi devin mai deştepţi mai repede decât oamenii devin mai deştepţi: ei ajung la concluzia înţeleaptă că o gazdă moartă nu prea le foloseşte.

Frumoasa metafora dar nerealista, microbii nu cunosc planificarea familiala, imediat dupa supravietuire regula de aur este inmultirea iar prin inmultire sfarsesc prin a distruge organismul gazda.
Este mecanismul prin care raul in general se auto-limiteaza.

Din frazarea dv îmi dau seama că vi se parte o stupiditate. Aşa mi se părea şi mie obiceiul auzit din popor ca mamele să-şi stropească cu lapte în ochi copiii care suferă de conjuctivită. Până ce am avut cazul unui sugar ale cărui urdori nu au trecut după adminsitrarea a două medicamente oftalmice considerate "de primă alegere". Dar mi-am amintit de procedeul atât de neştiinţific şi lipsit de studii experimentale al laptelui în ochi. Au trecut în decurs de ore.

Alăptarea la sân este, într-adevăr, de foarte mare importanţă în lupta contra bolilor contagioase, oferind imunizare pasivă timpurie. Prin alimentare la sân, şi numai în acest mod, copiii mici beneficiază de ceea ce am putea numi "experienţa şi competenţa imunologică" a mamei. De aceea (dar şi din alte motive) medicii, cu precădere medicii creştini, au fost mereu apologeţi ai alimentării naturale.

Stupid da, daca se considera o alternativa universala, perfect viabila si de acelasi eficienta ca si vaccinarea.
Si ce se intampla daca mama nu are imunitatea pentru afectiunea in cauza?