Am gasit zilele acestea un carnetel vechi,si pe el am gasit numele unei intregi obste de maici de la o manastire pe care o frecventam toate vacantele acum vre-o zece ani,le-am recitit si am constatat cu stupoare ca vre-o 50% dintre aceste maici parasise manastirea,pentru diferite motive,dar de regula pentru reintegrarea in societate.Este trist si adevarat ca acele femei vor trebui sa infrunte multe greutati pentru reintegrare in societate,mai ales pentru faptul ca majoritatea isi petrecusera multi ani in manastire,ani care se vor cunoaste in lipsa detraire sociala,ani care vor diminua posibilitatile sociale.
Este trist si adevarat ca trebuie sa se ajunga la astfel de dezechilibrari,la astfel de schimbari cu consecinte destul de semnificative,schimbari care in ultima instanta nu-si gasesc rostul dificultatilor la care sunt supuse,rostul de dinaintea acestora.
Iarasi trist este faptul ca o buna parte din aceste fiinte "razvratite",odata intoarse in lume se departeaza tot mai mult de sensul religios si de practicile impuse de acestea.Si de ce?,pentru ca nu suntem decat oameni,nu cu credinta ori fara credinta,doar oameni inzestrati cu capacitati nelimitate mentale,supusi unor legi psihice foarte complexe,si nu trebuie decat sa traim la limita normalului pentru a ne regasi permanent sensul,sensul social.
|