Citat:
|
Mă îndoiesc că aceia cu discurs dublu sunt o majoritate.
|
Nu trebuie sa fie o majoritate, important e ca fenomenul exista, si il vad folosit tare des, mai ales aici pe forum.
Plus ca multi nici nu o fac, pana cand ajung sa... o faca. In general sa intampla in cursul unei discutii cu vreun ateu nasol, care iti cere argumente pentru afirmatiile pe care le faci. Da, asa suntem noi, mai nesimtiti, nu credem totul din oficiu
Uite mai jos citate. Sincer, ma asteptam sa reactionezi mai degraba la ideea ca tampenia asta se preda in scoli,
acum. Mi se pare mult mai important decat ce au zis unii despre treaba asta acum 2000 de ani, cand saracii, atata stiau si ei.
Sfantul Clement Romanul: “Ziditorul, indelung rabdatorul, mult milostivul, tiitorul, binefacatorul, de oameni iubitorul, invatatorul curatiei, cel fara de moarte si care daruieste viata vesnica, neasemanatul, care se salasluieste in sufletele celor buni, care nu poate fi cuprins si totusi este cuprins (!), care a tinuit marea lume ca un centru in spatiu, care a imprastiat cerurile si a intarit Pamantul.”
Sfantul Atanasie cel Mare: “Dar Pamantul nu sta pe el insusi, ci este intemeiat pe ape, si iarasi, este tinut la locul sau, fiind tinuit in centrul cosmosului.” “…muntii se inalta, marea se zbuciuma de valuri, vietuitoarele ei cresc, iar pamantul ramane nemiscat…”
Eusebiu de Cezareea: “Pamantului i s-a pastrat locul de la mijloc, dandu-i rostul unui centru si inconjurandu-l cu apele oceanului, ca spre a-i spori frumusetea prin albastrul straielor, iar mai apoi, facandu-l sa fie vatra, maica si manca tuturor vietuitoarelor de pe cuprinsul lui, udandu-l cu roura ploilor si a susurelor de apa si rost dandu-i sa rodeasca prin padurile lui si prin minunatele lui flori, intru sporirea bucuriei vietii…”
Sfantul Vasile cel Mare: “Unii filosofi ai naturii spun, cu cuvinte elegante, ca pamantul sta nemiscat din anumite pricini: din pricina locului pe care il ocupa in centrul universului si din pricina distantei, totdeauna egala cu marginile universului; de aceea nu poate sa se incline in vreo parte; asa ca ramane neaparat nemiscat, pentru ca distanta egala, pe care o are din toate partile de jur imprejurul lui, ii face cu neputinta inclinarea in vreo parte. Locul acesta din centrul universului, pe care pamantul il ocupa, nu l-a dobandit nici ca o mostenire, nici prin sine insusi, ci este locul lui firesc si necesar… Deci corpurilor grele le este proprie miscarea inspre jos; iar josul, asa cum s-a aratat, este centrul. Sa nu te minunezi, dar, daca pamantul nu cade in nici o parte; nu cade, pentru ca ocupa, potrivit naturii lui, locul din mijloc. Trebuie deci neaprat ca pamantul sa ramana la locul sau…“