Rugăciune găsită în buzunarul unui soldat rus necunoscut, căzut în timpul celui de-al doilea război mondial:
"Mă auzi Tu, Doamne? Nu Ți-am vorbit niciodată, dar acum vreau să mă închin Ție. Știi că din fragedă copilărie mi s-a spus că nu exiști, iar eu eram așa de prost, încât am crezut. N-am avut niciodată conștiința frumuseții creației Tale. Astăzi, deodată, văzând adâncul nemăginirii, acest cer înstelat desupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am înțeles lumina lui. Cum am putut fi atât de groaznic de înșelat? Nu știu, Doamne, dacă îmi întinzi mâna, dar eu Îți încredințez această minune și Tu vei înțelege: în străfundul acestui iad teribil, lumina a izbucnit în mine și Te-am văzut. La miezul nopții vom ataca, dar nu mi-e frică, Tu ne privești. Ascultă! Se dă alarma. Ce voi face? Îmi era așa de bine cu Tine. Vreau să-Ți mai spun ceva: Tu știi că lupta va fi grea. Poate că în noaptea asta voi bate la ușa Ta. Cu toate că nu Ți-am fost niciodată prieten, îmi vei da voie să intru când voi sosi?"