[vsovivi]

Nu a existat în Regina România holocaust antievreiesc, iar regele Carol II-lea care nu a dorit intrarea în război a României a fost alungat de la putere de conspiraţia legionar-sionistă-masonico-penelist-ţărănistă... care nu au mai respectat pactul cu Casa Regală din populismul că pierdem ţara şi l-au pus dictator pe Antonescu. Acesta avea mamă vitregă care l-a crescut evreică şi nevastă evreică, deci nu poate fi considerat un antisemit decât de nebuni, iar omul care-i scoate de la guvernare pe legionari cu armata nu poate fi socotit un fidel ideilor legionare. El a fost un dictator pragmatic şi care nu a făcut nici o greşală morală sau umană, căci onoarea sa militară a fost mai presus de orice, el a făcut şcoala militară în Franţa şi el a condus strategia din primul război mondial de la Mărăşeşti fiind aghiotantul generalului şefului statului major. Dar greşeala sa de neiertat a fost atunci când a ofensat pe Carol al II-lea, unsul Domnului, cu care a intrat în conflict, şi mai târziu când Mihai i-a cerut întoarcerea armelor în locul păcii ruşinoase sau fidelităţii absurde faţă de un furer mincinos ce nu respecta angajamentele militare, mai ales după ce a înţeles că furerul nu este de cuvânt ci este şantajist şi ne răpise Ardealul de nord de tot ca să fure marea unire pentru hortişti şi să implementeze minciunile revizionismului austro-ungaro-german. Deci iată Antonescu nu a vrut să se supună voinţei divine, nu a vrut să asculte de regii României, şi asta este singura lui vină reală pentru care a plătit cu viaţa, restul sunt minciuni.

La Iaşi pogromul nu a fost pus la cale de Antonescu sau de poliţia română sau de stat ci acolo era cantonată armata Germană în vederea declanşării războiului din răsărit, de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei ocupate prin pactul Ribentrop-Molotov, şi apoi continuarea ofensivei împotriva sovieticilor alături de armata germană, căci Antonescu intrase în război de partea nemţilor împotriva oricărei logici şi împotriva sentimentelor şi relaţiilor de prietenie a Casei Regale cu Franţa, Grecia, Rusia sau Anglia, şi fără consultarea casei regale căci regele a aflat din ziare ce anume au hotârât politicienii şi Antonescu, peste voinţa regelui pacifist Carol al II-lea pe care l-au alungat şi peste voinţa sa pe care nu au luat-o în seamă.

Iaşul la vremea aia era plin de evrei Români dar şi de evrei refugiaţi din toată Europa. Era anul 1942 şi legionarii împreună cu sioniştii l-au ucis pe Zelea Codreanu şi au acoperit urmele cu acid şi au aruncat vina pe regele Carol al II-lea zicând că el a dat ordin. Defapt regele dăduse ordin ca jandarmeria să poată deschide focul dacă sunt atacaţi în disputele cu poliţia legionară care era înarmată. Deci le-a dat posibilitatea jandarmilor să facă ordine căci legionarii conduşi de Sima înscenau şi produceau diversiuni şi atentate ca să vină la putere prin acapararea sentimentului naţional anti regalist, iar sioniştii şi ei aveau aceleaşi interese de acaparare a puterii şi de a scăpa de regele care le-a îngrădit din drepturile şi privilegiile castelor evreieşti de la acea vreme. Deci după ce l-au omorât pe Zelea proprii legionari conduşi de Sima în colaborare cu şefii închisorii şi medicul evreu, au acoperit urmele turnând acid căci se temeau de dreptatea Regelui Carol al II-lea , care nu dăduse ordine criminale aşa cum susţineau ei că el ar fi fost autorul uciderii lui Zelea la ordinul său.

Deci la Iaşi legionarii nazificaţi ai lui Sima au produs confruntarea dintre armata germană cu aere de invincibilitate şi evreii partizani români sau refugiaţi din europa. Astfel au ucis şi din unii şi din alţii şi astfel în ambele tabere s-a considerat că ceilalţi au trecut la ucideri în masă. Apoi armata germană a impus poliţiei locale găsirea vinovaţilor şi s-a trecut la arestări. 10000-12000 au fost arestaţii şi interogaţii şi nu morţii, iar cum poliţia avea idei legionare la acea vreme au făcut interogări în cel mai josnic sens, mai ales că era şi SS-ul care conducea anchetele, astfel că mulţi au fost ucişi sau schilodiţi iar apoi au fost toţi îmbarcaţi în unul sau două trenuri care s-au plimbat spre nord, dar nu au ajuns nicăieri ci erau închişi în vagoane şi scoşi din Iaşi, că nu au fost nici deportaţi căci era înainte de declanşarea războiului şi nici spre Polonia sau Germania nu au putut pleca deoarece nu exista astfel de ordin pe teritoriul rămas sub jurisdicţia României. Morţii au fost cam în jur de 1000-2000 de morţi. Când a aflat Antonescu ce s-a întâmplat a venit rapid de la Bucureşti şi a cerut armatei germane şi poliţiei locale să înceteze interogările şi cum aceştia nu au vrut, căci ei nu se supuneau nimănui, atunci a ameninţat că sună pe furer şi că predă comanda frontului din răsărit, şi abea aşa generalul neamţ a renunţat la anchete şi linşaje. Deci ce s-a întâmplat la Iaşi nu are nimic deaface cu holocaustul ci a fost o răzbunare pe partizanii care au atacat armata germană cantonată la Iaşi, exact în acelaşi mod cum procedau naziştii peste tot, în Grecia, Iugoslavia, Franţa, şi oriunde erau atacaţi de oameni înarmaţi care se ascundeau apoi printre localnici.

Apoi când s-a reuşit eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de armata Română condusă de Antonescu, partizanii din Basarabia şi Bucovina au atacat trupele germane şi române care se cantonaseră pe acolo şi atunci au trecut la represalii nu numai germanii ci şi armata română care a pierdut controlul soldaţilor şi mulţi erau legionari şi aceştia au măcelărit din localnici căci au intrat în criză, şi-au pierdut minţile, şi au ucis cu inconştienţă, dar şi-au revenit şi ordinul a fost apoi ca pe toţi posibilii partizani sau localnici ce ar ajuta pe parizani să-i îmbarce şi să-i expulzeze dincolo de Nistru înspre est. Dar şi în timpul acestor manevre au avut loc incidente soldate cu mulţi morţi şi răniţi. Deci asta a fost deportarea din teritoriul fără statut şi fără jurisdicţie căci nu ţinea de România ci era un teatru de război acolo.

Regele apoi a dat un ordin doar cu putere morală, ca armata romînă să nu treacă Nistru: ''Români nu treceţi Nistru''... ordin de care mai târziu a ţinut seama şi Antonescu deoarece a făcut în aşa fel încât să amâne confruntarea decisivă până iarna, iar iarna a fost grea şi au îngheţat motorizatele germane iar generalul german înconjurat s-a predat cu toate diviziile sale iar Antonescu a părăsit conducerea frontului din răsărit, lăsând pe front soldaţi români doar de formă, care aveau două tunuri trase de cai şi nu aveau gloanţe ci ei aveau sarcina de a apăra flancul cu baioneta... şi vă puteţi închipui că erau lăsaţi ca să moară căci armata sovietică era puternică doar ca număr de soldaţi.

La sfârşitul războiului după ce furerul a retras trupele din răsărit şi ruşii s-au lăudat că învinseseră ei, dar defapt furerul ştia că lupta decisivă se va da pe frontul din apus, cu franco-anglo-americno-canadienii, căci ruşii nu aveau nici aviaţiei şi nici tancuri şi tactica lor era doar copleşirea inamicului prin numărul de soldaţi, s-a ajuns ca la 23 august să fie momentul culminant, când furerul nu avusese nici o înfârngere ci doar se rătrăsese din răsărit şi din africă pentru ca să apere flancul din vestul Europei, căci în răsărit fusese meci nul iar în Africa le distrugeau aprovizionarea, pe mare.

Au ajuns apoi ruşii la Nistru şi linia frontului era pe Nistru până la ţările Baltice şi au trimis la rege echipa de negociatori condusă de Botnăraş. Regele a înţeles că războiul e departe de a fi decis din moment ce ruşii cer ajutor şi întoarcerea armelor căci şi noi aveam interes, de aia că ruşii aveau pierderi imense şi nu le mai convenea să moară la nesfârşit şi acum pentru alţii ori să atace direct prin Polonia, căci aşa ceva era complet absurd deoarece de pe munţi le era flancul descoperit şi oricând ar fi fost încercuiţi, şi distruşi cu aviaţia ce venea de pe Carpaţi. Iar americanii şi canadienii erau departe, şi ei doar cu bombardiere atacau Ploieştiul ca să reducă puterea motorizatelor germane. Deci regele a înţeles că ideea ruşilor e genială şi a cerut lui Antonescu să întoarcă armele dar acesta nu a vrut să se supună. Atunci împreună cu un guvern de uniune naţională a hotărât la 23 august întoarcerea armelor fără a lua ostatici pe germani ci le-a dat 3 zile să se retragă de pe teritoriul Romîniei. Apoi a dat ordin să elibereze armata Romînă Ardealul de Nord, şi la 25 nov de ziua regelui Mihai, iată că toată România era la fel ca înainte, Mare şi Curată.

Apoi se ştie cum sovieticii au confiscat victoria românilor şi sârbilor din Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia, de eliberare a fraţilor şi vecinilor noştrii, şi la final armata română nu a intrat ca să ocupe Germania ci s-au retras acasă încununată de victoria cea mare de eliberare a ţării întregi şi de biruirea nazismului şi fascismului şi hortismului mondial. Americanii şi francejii şi englejii s-au lăsat apoi seduşi de minciunile lui Stalin care şi-a etalat forţa tancurilor şi a tunurilor şi a avioanelor produse între timp, din 23 august şi până la ajungerea lor în Germania cu care au distrus toată Germania, căci deşi nemţii fugeau şi se predau americanilor ei distrugeau tot şi de frică dar şi ca să impresioneze şi să inducă ideea că ei i-au biruit pe nemţi şi au fost victorioşi de la Moscova şi până la Berlin non stop. Defapt generalul neamţ a fost retras din răsărit iar apoi, după întoarcerea armelor ei veneau în spatele armatelor române şi sârbeşti şi prindeau putere căci peste tot erau bine hrăniţi şi bine primiţi de populaţie iar cei ce mureau pe linia întâi erau românii. Dar peste tot ei lăsau forţe de ocupaţie iar la final toate ţările erau ocupate. Deci ne-au scos prin furt şi minciună ca ţară învinsă care a mai plătit şi daune de război deşi ei, sovieticii, au trimis echipa de negociatori. Apoi au furat alegerile împreună cu comuniştii şi l-au obligat pe rege să abdice şantajându-l cu uciderea studenţilor regalişti.