Cred ca in aceeasi masura in care pericopa evanghelica citita in Duminica Vamesului si a Fariseului, ne vorbeste despre smerenie si mandrie, ne vorbeste totodata despre aparente si judecarea aproapelui.
Vamesul, omul smerit, nu urmeaza aparentelor si, de aceea, nu emite judecati cu privire la celalalt. Se judeca doar pe sine.
Fariseul, omul mandru, il judeca pe celalalt dupa aparente, uitand sa se judece pe sine.
Dupa cum vamesul si fariseul se rugau alaturi fiind in acelasi templu, tot asa se gasesc inaintea altarului inimii noastre, alaturate, smerenia si mandria, pacatele de multe feluri ale vamesului si indreptatirea de sine a fariseului, venita din indeplinirea prescriptiilor Legii. Stiind, ca doar rugaciunea unuia este bineprimita de Dumnezeu, cea a vamesului, sa ne ostenim a aduce si noi rugaciuni cu inima smerita. Sa dam smereniei intaietate in inimile noastre!
Decat sa "bifam" virtutile, asemenea fariseului, este mai de dorit sa ne vedem multimea pacatelor precum vamesul.
|