[costel]

"Viata monahala, spre deosebire de ce se crede, e tare activa. Aproape ca nu mai ramine timp pentru lectura si vis. Sintem constrinsi sa facem simultan cel putin doua lucrari, spre pilda sa citim si sa meditam, sa umblam (lucram, spalam) si sa ne rugam, sa vorbim si sa proiectam. (Ca Mozart care compunea o lucrare noua in vreme ce — mecanic — isi transcria muzica faurita in prealabil, tot mintal.) Ma scol la 4 1/2, niciodata dupa 5. Sint maniac: fac gimnastica, ma spal — nu de mintuiala, imi aerisesc si potrivesc odaia (pentru nimic in lume nu as lasa-o, la plecare, in dezordine, vraiste, cu patul nefacut), ma rog pe scurt. Apoi: liturghia. inapoi in camera: scriu ori citesc. Apoi la biblioteca, unde am neincetat de lucru. Dau carti cu imprumut. La 12 bat clopotul. Daca vin oaspeti straini, o fac pe ghidul, uneori si pentru români. La 5 e vecernia, masa de seara: devreme. Nitica lectura, meditatie, odihna. La 10 slujba de noapte (miezonoptica), slujba monahala specifica. Nu ajung sa ma culc inainte de 12, nu depasesc asadar decit cu aproximativ un ceas recomandarea monahala: cel mult 4 ore de somn. Duminica si in zilele de sarbatoare stau la biroul manastirii si primesc pomelnicele credinciosilor, ascultindu-le pasurile si sfatuindu-i. Timp mult imi ia si pregatirea predicilor (predic din cind in cind, cu mare placere si in stil cam neconformist!). Oblojirea subredei mele sanatati (in frunte stau: o veche si vrajmasa colita si o destul de recenta, dar acuta angina pectorala, unde mai pui ca sint si specialist in accidente: arsuri, caderi, degete zdrobite…) e si ca tare cronofaga. Mai primesc si o vasta corespondenta careia, fireste, va sa-i raspund. Mai sint si grijile gospodaresti, intretinerea curateniei si ordinii in camera, a curateniei trupesti… Dupa cum vedeti, viata calugareasca nu e totuna cu trindavia si toropeala". Nicolae Steinhardt