În prealabil postat de I.Calin

Vă mulțumesc că mă faceți tâmpit. Sunt tentat să spun asemenea, dar mă abțin.

Cât despre problema în discuție, cine vă împiedică să faceți educație sexuală propriilor copii? Despre actul sexual în sine, consecințe, deviații psihice datorate sexului prematur (de astea probabil că știți, așa-i?) etc.. Despre cei sătui de sex la 18 ani, care mai doresc să încerce și altceva, eventual, un partener de același sex sau menaje a trois, știți ceva, nu-i așa? Succes într-o astfel de educație. Eu nu o văd potrivită pentru copii mei.

Nu cred că ați dori să povestesc detaliat despre materialele (sunt aproape de acestea) din arsenalul unui consilier școlar despre sexualitatea la copii de gimnaziu (o cărticică frumos ilustrată în care se arăta că masturbarea fetițelor este un fapt firesc și nu trebuie să fie îngrijorate că au astfel de apucături, mângâieri cu dușul și altele asemeni). Poate că îmi va fi șters acest mesaj, dar trebuie să știți: aceasta educația sexuală de astăzi. Copilul va afla de la psiholog sau consilier că nu trebuie să se îngrijoreze că se pipăie și satisface singur... Îmi pare rău că m-am avântat în halul ăsta, dar acestea sunt aspecte ale educației sexuale din școli și nu vorbesc degeaba... Și asta înseamnă Antieducație morală!

Nu știu ce cunoașteți dvs. despre educația sexuală din școli, dar vă spun că aceasta nu rezolvă nimic, la fel ca și educația religioasă. Nu va preîntâmpina înmulțirea actelor sexuale protejate sau efectuate în cunoștință de cauză. Mediul familial și social al elevului este mult mai puternic decât școala. Arareori, școala reușește să educe moral ceva, cel puțin în România.