Cred ca prima problema care se pune intr-o astfel de relatie este legata de Taina Cununiei. Nu imi pot imagina ca un ateu sa participe la aceasta Sfanta Taina, facand un "pogoramant" datorat iubirii pe care o poarta sotiei credincioase, si nu din proprie convingere. Altfel spus, doar pentru a indeplini o formalitate.
Firesc este ca sotul si sotia sa aiba acelasi scop comun, exprimat in Taina Cununiei, anume mantuirea unuia prin celalalt. Or, un ateu nu va crede in acest scop.
Pe de alta parte, niciun ateu nu este "fara de Dumnezeu". El ii neaga existenta Creatorului, in timp ce Acesta i-o afirma si ii poarta de grija neconditionat. Niciun macar un ateu nu este o "fiinta de piatra". Se poate schimba. Poate tocmai din acest motiv Apostolul Pavel spune ca "barbatul necredincios se poate mantui prin femeia credincioasa".
Insa, in acest caz, este nevoie din partea partenerului credincios de o credinta puternica, o credinta - cel putin pentru inceput - cat pentru "doi". Nu este lucru usor, dar nici imposibil.
|