Citat:
În prealabil postat de ory
Lucrul care este cel mai revoltator,atunci cand este vorba de mediul monahal,este acela ca NU AI NICI UN FEL DE DREPTURI!ca om,ca persoana,si nici macar ca suflet.Oricat de mult ti-ar fi incalcate drepturile ca om,nu ai "dreptul" sa protestezi,nu exista justitie si nici aparare.Acolo,cine capata un statut de impunator,poate sa faca ce vrea cu celelalte suflete,considerate amarate si lipsite de orice drept de aparare,fiindca considerentele religioase ai da dreptul sa chinuie,fara restrictii,si o face,pentru ca instinctul animalic rautacois,neslefuit de legile morale sociale,al face sa reactioneze intr-un stil nedeterminat.
Dar ce te faci cand o maica,sau calugar inebuneste datorita conditiilor si asupririlor,ajunse uneori la extreme,care exista in manastire,ce se-ntampla cu-acel suflet care a cedat psihic si nu a mai rezistat?Pentru ca omul se naste in primul rand LIBER,apoi fiinta lui a fost creeat dupa un tipar bine definit cu conditiile societatii.
In manastire nu exista Justitie!,si asta este cel mai grav lucru,fiindca iti sunt incredintate atatea suflete care trebuiesc protejate,ca si-ntr-o familie,si cred ca s-ar putea asa ceva,chiar si prin prisma legilor monahale.Nu spune nimeni ca este exagerat de greu sa realizezi lucrurile monahale,greu este sa te confrunti cu atata rautate si nepasare,cu atata dezamagire care vine din partea celor care isi dezlantuie toata otrava inaintea ta,pe motivul ca te mana spre mantuire in acest sens.Este o aberatie,si-o scuza inventata de dansii,numai ateii chinuiau crestinii pentru tendinta de convertire,nu se cade sa ne chinuim unii pe altii,frati de-acelasi Hristos,sub pretextul ca aceasta se datoreaza favorizarii mantuirii.
Omul nu-i decat un animal stilat si cu rationament,daca acestuia ai sunt retezate dreptul de-a gandi,dreptul de-a reactiona in relatiile cu viata,acesta-si va exterioriza numai instinctele primare,se va salbatici si va dori la randul lui sa asupreasca in asa fel incat semenii lui sa fie permanent niste victime,sau niste subiecte de confruntare...si nu oameni.Este un fel de manipulare,sup presiunea proprie ca doresti sa te mantuiesti in captivitate,in manastire vei ramane un suflet mereu asuprit si desconsiderat,un suflet lipsit de orice privilegiu pamantean,privilegii care ti-au fost daruite odata cu creearea ta,libertatea si gendirea.Si ma intreb,cand vad ca unii sunt atat de rai in manastire,de regula cei care au dobandit un oarecare statut de conducator,ei nu merg tot spre mantuire,si cum ramane cu diferenta asta de-a te mantui suportand greutatile fizice si psihice,pe care ti le provoaca oamenii care,de asemenea aspira spre mantuire.Adica tu te mantuiesti ca suporti,el se mantuieste ca-ti face tie zile fripte?!,teoretic amandoi au acelasi tel.Nu stiu cum vine treaba asta,sau stiu,dar nu stiu cum de este acceptata ca si posibilitate reala.
Cand pleci in manastire,te lepezi de lume...iar acolo cand ai nevoie de o aspirina,ei nu ingaduiesc sa-ti ofere,trebuie sa te duci acasa sa ceri la familie,deci vei ramane permanent ca un handicapat dependent material de familia ta lumeasca.Acolo,in manastire muncesti ca robul,dar fiindca nu ai nici un drept,esti lipsit si de orice daruri materiale(cel putin in unele manastiri),chiar ca nu-nteleg cum vine treaba asta???!!!
Este o colosala confuzie in viata monahala,si se desfasoara printr-un foarte prost proiect de mantuire si de vietuire,cel putin in zilele noastre,si nu cred ca aceasta reprezinta idealul pentru calea spre desavarsire.Da-i omului needucat si lipsit de experiente responsabilitatea de-a conduce o institutie sau o comunitate si vei vedea ce dezastru iese...cam asa se desfasoara in unele schituri sau manastiri viata,de obste.
|
"Lucrul care este cel mai revoltator,atunci cand este vorba de mediul monahal,este acela ca NU AI NICI UN FEL DE DREPTURI!ca om,ca persoana,si nici macar ca suflet.Oricat de mult ti-ar fi incalcate drepturile ca om,nu ai "dreptul" sa protestezi,nu exista justitie si nici aparare.Acolo,cine capata un statut de impunator,poate sa faca ce vrea cu celelalte suflete,considerate amarate si lipsite de orice drept de aparare,fiindca considerentele religioase ai da dreptul sa chinuie,fara restrictii,si o face,pentru ca instinctul animalic rautacois,neslefuit de legile morale sociale,al face sa reactioneze intr-un stil nedeterminat."
-poi asha sunt totzi oamenii, dar sa shtii ca shi aia shlefuitzii sunt la fel... cum sa nu ai drepturi? tocamai ca in manastire ar trebui sa ai mult mai multe drepturi fatza de celelalte locuri... Poi nu se spune ca de dimineatza pana seara sa cautam dreptatea lui Dumnezeu? Dar se mai spune ca shi sa nu hulim vorbind despre dreptatea lui Dumnezeu shi dreptate in general.
"Dar ce te faci cand o maica,sau calugar inebuneste datorita conditiilor si asupririlor,ajunse uneori la extreme,care exista in manastire,ce se-ntampla cu-acel suflet care a cedat psihic si nu a mai rezistat?Pentru ca omul se naste in primul rand LIBER,apoi fiinta lui a fost creeat dupa un tipar bine definit cu conditiile societatii."
E trist daca cedeaza psihic, dar motivele sunt shi de alte naturi, supranaturale, este adevarat ca e greu sa-tzi pui problema ca odata ce te-ai incredintzat manastirii asta te trensforma in scalvul maimarelui tau. Esti tot liber defapt ca votul tau nu l-ai dat in fatza lor ci in fatza lui Dumnezeu shi tu doar te straduieshti sa-ti respectzi votul. Nu te poate nimeni trage la raspundere, deshi asha ar parea ca maimarele te trage la raspundere. Tu te tragi la raspundere shi te afuriseshti daca nu-tzi respectzi votul (ascultarii de maimareletau, de Dumnezeu, de canoane, de ce ai de facut, de cum ii primeshti pe straini, de cum itzi tzii curatzenia inimii shi a trupului shi a mintzii... shi multe alte ascultari shi respectari). Maimarele e pus acolo sa-tzi fie om de nadejde pe care sa te sprijini, sa te ajutzi, sa te foloseshti, dar trebuie sa te bazezi nu pe acela ci mai mult pe Dumnezeu. Nu cred ca este o temnitza a muncii manastirea shi votul este deturnat in a fi contractul de sclavie, oricand potzi sa anulezi contractul shi sa ascultzi pe maideparte shi mai bine fara contract shi juramant. Nu cred ca te opreshte cineva. Oricum unii vor continua sa-shi dea shi votul iar altzii vor continua fara sa voteze... Domnul a zis foarte clar sa nu juratzi, fiindca jurand hulitzi probabil... shi oricum nu se shtie cum v-a considera Domnul ca trebuie ascultat: ca in armata, ca de parintzi, ca de maimare, ca de cunoashtere, ca de dreptate, ca de sfiintzenie... din fiecare daca am asculta cate putzin ar fi bine, ca acum este dinbelshug ce anume sa ascultam doar ca nimeni nu mai se sileshte sa o faca... doar sa vorbeasca, shi asta constat la mine.
"In manastire nu exista Justitie!,si asta este cel mai grav lucru,fiindca iti sunt incredintate atatea suflete care trebuiesc protejate,ca si-ntr-o familie,si cred ca s-ar putea asa ceva,chiar si prin prisma legilor monahale.Nu spune nimeni ca este exagerat de greu sa realizezi lucrurile monahale,greu este sa te confrunti cu atata rautate si nepasare,cu atata dezamagire care vine din partea celor care isi dezlantuie toata otrava inaintea ta,pe motivul ca te mana spre mantuire in acest sens.Este o aberatie,si-o scuza inventata de dansii,numai ateii chinuiau crestinii pentru tendinta de convertire,nu se cade sa ne chinuim unii pe altii,frati de-acelasi Hristos,sub pretextul ca aceasta se datoreaza favorizarii mantuirii."
Aici cred ca ai dreptate ca nu potzi face raul spunand ca-i este de folos respectivului spre mantuire... Este ushor sa indreptzi cu bataia, cu bata sau cu ocara, dar asta il transforma pe respectivul in dobitoc, in animal neshtiutor shi indaratnic, noi creshtinii ortodocsi trebuie sa indreptam pe fratele nostru fara nici o lovitura, fara nici o vorba de ocara, ca este mai mare sau mai mic... shi abea atunci ne vom desavarshi, ca altfel devenim circari, dar suntem noi dreptzi sa o facem? Doar cerand Mila lui Dumnezeu pentru noi si pentru acela poate ca vom inainta.
"Omul nu-i decat un animal stilat si cu rationament,daca acestuia ai sunt retezate dreptul de-a gandi,dreptul de-a reactiona in relatiile cu viata,acesta-si va exterioriza numai instinctele primare,se va salbatici si va dori la randul lui sa asupreasca in asa fel incat semenii lui sa fie permanent niste victime,sau niste subiecte de confruntare...si nu oameni.Este un fel de manipulare,sup presiunea proprie ca doresti sa te mantuiesti in captivitate,in manastire vei ramane un suflet mereu asuprit si desconsiderat,un suflet lipsit de orice privilegiu pamantean,privilegii care ti-au fost daruite odata cu creearea ta,libertatea si gendirea.Si ma intreb,cand vad ca unii sunt atat de rai in manastire,de regula cei care au dobandit un oarecare statut de conducator,ei nu merg tot spre mantuire,si cum ramane cu diferenta asta de-a te mantui suportand greutatile fizice si psihice,pe care ti le provoaca oamenii care,de asemenea aspira spre mantuire.Adica tu te mantuiesti ca suporti,el se mantuieste ca-ti face tie zile fripte?!,teoretic amandoi au acelasi tel.Nu stiu cum vine treaba asta,sau stiu,dar nu stiu cum de este acceptata ca si posibilitate reala."
In cazul acesta nu se mantuieshte niciunul, ca unul este vataf in numele lui Hristos iar celalalt sclav in numele Lui, dar Domnul Iisus Hristos n-a facut asha ceva, ci s-a dat pe sine, nici nu a batut sau fortzat shi nici sclav pentru mantuire nu s-a bagat.
Shi nici nu a starnit rautatzile din ucenic prin diferite procedee de frustare shi scoatere din mintzi, sau dat peste nas shi combativitate parintesc orgolioasa, sau de tipul care e sheful... Intr-o manastire nu exista shefi shi nici temniceri, te rogi de cel induhovnicit shi imbunatatzit sa-tzi dea cuvant bun sa-l ascultzi, iar daca nu voieshte sa-tzi dea atunci trebuie sa ascultzi de ce ai invatzat, de ce shtii ca tzi s-a cerut. Practic Manastirea este un loc unde trebuie sa invetzi unul de la altul cele bune shi sa nu invetzi unul de la altul cele rele, fara sa tzi se spuna shi sa tzi se ceara nimic... Dar sigur ca este mai ushor sa tzi se cera explicit, sa tzi se spuna ce trebuie sa faci, sa fie o randuiala care sa te ajute sa stii vremea shi timpii, si altele...
"Cand pleci in manastire,te lepezi de lume...iar acolo cand ai nevoie de o aspirina,ei nu ingaduiesc sa-ti ofere,trebuie sa te duci acasa sa ceri la familie,deci vei ramane permanent ca un handicapat dependent material de familia ta lumeasca.Acolo,in manastire muncesti ca robul,dar fiindca nu ai nici un drept,esti lipsit si de orice daruri materiale(cel putin in unele manastiri),chiar ca nu-nteleg cum vine treaba asta???!!!
Este o colosala confuzie in viata monahala,si se desfasoara printr-un foarte prost proiect de mantuire si de vietuire,cel putin in zilele noastre,si nu cred ca aceasta reprezinta idealul pentru calea spre desavarsire.Da-i omului needucat si lipsit de experiente responsabilitatea de-a conduce o institutie sau o comunitate si vei vedea ce dezastru iese...cam asa se desfasoara in unele schituri sau manastiri viata,de obste. "
Poi tocmai ca in asta consta saracia ca nu mai pui pretz pe bogatziile trecatoare ale lumii ci te ocupi doar de cele ale Domnului, ca manastirea nu este a shefului shi ceilaltzi lucreaza pentru el sau este conducator shi pus sa aiba responsabilitate, ca doar primul lucru este sa-tzi lashi grijile in miinile sale, sau ce crezi ca responsabilii manastirii nu trebuie sa faca aceleashi lucruri? Responsabilitatea respectiva nu exista, ea se refera la responsabilitatea de sine ca sa nu-i sminteasca pe ceilaltzi in primul rand, shi nu este vorba de o grija pentru ceilaltzi, decat doar in caz de nevoi sau boala. Omul needucat sa shti ca este mai cooperant shi mai de comitet decat cel educat... iar cel educat trebuie sa aiba capacitate foarte mare pentru a reveni cu picioarele pe pamant shi sa lase teoriile inutile in seama carturarilor vremelnici... Iar ca shi responsabilitate shi conducere nu tzine de varsta. Exista oameni shi oamnei shi cred ca la manastire conducerea este o pacoste shi nu un privilegiu. Dezastru iese doar in cazul in care o pornesc de capul lor departandu-se de trupul lor Creshtin-Ortodox care este Biserica confundand capul lor care este Domnul Nostru Iisus Hristos cu diferite alte curente de idei shi teorii novatoare infiltrate din societatzile lumeshti ale lumii luminate.
In final imi cer scuze pentru tonul apostolic ca shi cum ash fi in masura sa vorbesc, deci rog a nu se lasa nimeni pacalit, dar adevarurile de credintza sunt pentru totzi cei ce se invrednicesc... adica pentru totzi pacatoshii, inclusiv pt mine care mai pozez in diferite forme ale fatzarniciei... oricum nici reversul de a umbla cu jalba ipocrizeniei in batz nu e valabil deasemenea.
grele discutzii portzi stimata ory... shi nu te supara ca am raspuns, ca in realitate shtiu ca e invers, tu erai indreptatzita sa ma luminezi pe mine... ticalosul shi vicleanul ???
|