Citat:
În prealabil postat de Eliana
Am o cunostiinta care spune ca si-a amintit de curand ca in adolescenta (ea avand acum 22 de ani ) a avut o perioada grea dpdv psihic si in timpul uneia dintre crizele de nervi de atunci a adus injuratura lui Dumnezeu.
Intre timp, crescand a uitat pacatul respectiv si s-a apropiat de Dumnezeu cu inima curata din cate vad insa a intrat in panica cand si-a amintit ce a facut si acum traieste cu impresia ca nici daca s-a calugari nu va scapa de facul iadului.
.
|
Atat timp cat exista parere de rau pentru pacat si dorinta dupa Dumnezeu, Dumnezeu nu s-a departat de acel om. Caci numai Duhul Sfant poate produce aceste stari; iar daca ele sunt inseamna ca Duhul Sfant e langa ea si nu a parasit-o.
A huli Duhul Sfant nu inseamna a injura cand esti in nestiinta. Hula impotriva Duhului Sfant este o atitudine continua de respingere a lui Dumnezeu. Duhul Sfant este reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, singurul care poate sa ne conduca spre Dumnezeu si mantuirea Lui.
Duhul Sfant se ocupa de noi si ne arata calea catre Dumnezeu. Daca noi respingem sistematic indemnurile Lui catre pocainta si persistam in rau, vom ajunge ca intr-o zi sa-I spunem [prin atitudinile noastre] ca nu mai avem nevoie de El, ca indemnurile Lui nu sunt bune, ajungand astfel sa numim raul bine si binele rau. In acel moment, deoarece este respins sistematic, Duhul Sfant se indeparteaza de om, iar omul pierde sansa mantuirii si a iertarii; si asta deoarece Cel care il conduce catre iertare l-a parasit.
In concluzie, zi-i prietenei tale sa fie linistita, sa-si marturiseasca pacatul facut din nestiinta in necredinta si sa isi concentreze toata energia pe cautarea lui Hristos. Caci El o asteapta cu bratele deschise.