Citat:
În prealabil postat de Fani71
Diana, spune, cum impaci tu indemnul sfantului Pavel sa ne rugam neincetat, cu ideea ca o femeie nu ar avea voie sa se roage cu capul descoperit? Daca mergi pe strada si vezi un om nenorocit, de ex., tie nu iti vine sa spui 'Doamne, miluieste-l'? Pana si mie, care ma recunosc inceata la rugaciune, asta imi vine in mod firesc. Deci, ce faci, iti scoti repede basmauta din geanta si spui cucerbnic rugaciunea? Sau daca nu ai, renunti sa te rogi?
PS Scuze, cand ai sa ma cunosti mai bine ai sa vezi ca nu ma leg de tine personal si nu vreau sa te ridiculizez (departe de mine, chiar), este stilul meu mai sugubat, asa. ;-)
|
Nu, m-ai inteles gresit.
Nu vreau sa sune a lauda, la rugaciunea de seara si dimineata eu imi acopar capul cu o esarfa sau fular. La Biserica nu merg cu capul descoperit, mi-e rusine, nu pot sta asa.
Teoretic, ca femei, trebuie sa avem mereu capul acoperit.
Nu port nimic pe cap (in afara situatiilor prezentate), decat cand e frig, si normal ca fac si asa cruce sau rugaciuni scurte, dar e pacat.