[ivasile]

am citit si eu cu interes toate mesajele scrise pe tema.

Cred ca este mare ispita, sa iti schimbi duhovnicul fara un motiv cu adevarat intemeiat.

Ori, faptul ca este bolnav un timp, ca este ocupat, ca nu e tocmai aproape de casa ta..... toate acestea, daca intervin mai ales la un moment dat, sunt prilejuri sa ne rupa de parintele, si ...cine stie unde sa ne mai duca..

Sunt de acord ca orice indoiala am avea, trebuie sa i-o spunem Sf Sale, si abia dupa aceea sa vedem daca suntem cu adevarat indreptatiti sa facem acel pas al despartirii de parintele duhovnic caruia ne-am incredintat Mantuirea.

Dumnezeu sta ascuns si vede! Si nu va lasa nerasplatita orice osteneala . Nimic nu este indeajuns de greu pentru a nu fi facut in vederea mantuirii sufletelor noastre.

Se zice ca, nu are cel rau placere mai mare decat sa desparta un fiu duhovnicesc de duhovnicul sau... Se mai zice si ca un parinte sufera intotdeauna mai mult pentru fiii lui decat fiii pentru el...

sa nu uitam, si duhovnicii sunt oameni, pot fi bolnavi, pot fi ocupati, pot fi depasiti de probleme, pot fi cu atat mai rau si mai mult ca noi, ispititi si incarcati de toate relele tuturor marturisirilor ce le aud si de ranile pacatelor ce le dezleaga.
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!