Citat:
În prealabil postat de calator prin ploaie
Ai rezon Diana....dar vezi incrancenarea lui Florin? Si sa cred ca ea vine din prea plinul bun sufletesc al lui? Ar fi bine sa punctezi ca sa se termine toata discutia de aici , pt oricum glasul nostru tot nu se aude unde trebuie...Iar eu devin tot mai trista !  |
Nici eu nu sunt de acord cu abordarea lui Florin,
Am vazut foarte multi caini otraviti, e infricosator sa le vezi chinul, cainele meu a murit otravit in mai putin de 5 min. Il plimbam, am vazut ca a luat ceva de jos, am incercat sa-i scot din gura, la cateva secunde vad ca deschide botul si ii curgea apa, nu intelegeam de unde. Deodata observ o privire pierduta, tremura. Am fugit plangand in casa sa ma ajute mama ca moare. In ultimile momente nici nu ma cunostea, se ferea de mine. I-am fortat laptele si apa cu sare pe gat, parea sa reactioneze in asteptarea tatalui meu cu o injectie... A venit si veterninarul si a zis ca asa otrava el nu a mai vazut... Si totusi, a murit... abia am avut timp sa reactionez. Prin cartier cadeau cainii secerati cu spume la gura... era dureros si normal ca nimeni nu a fost pedepsit. Se spunea ca primaria ar fi pus otrava, altii suspectau niste vecini. Atunci au murit si multi caini cu stapan.
Am tinut la cainele asta ca la niciunul de dinainte si de dupa. Stiam ca e pentru mine, l-am gasit in scara, era minuscul. L-am adus in casa si mama a zis sa ies afara. Am plans ca eu nu intru in casa fara caine. Am convins-o... si ea l-a indragit. Arata ca un caine lup in miniatura. Era adorabil si scheuna de cate ori ii pronunta mama numele meu... Era ca umbra mea, daca ma ridicam se ridica, daca cantam urla cu mine, ce mai plangea cand il lasam in casa...
Din acest motiv pledez pentru o injectie, una care sa nu le cauzeze nici un fel de reactie, sa fie ca o anestezie...