Din momentul cand am respirat pentru prima oara suntem predispusi pacatului, prin insasi natura noastra, iar in decursul vietii putem ajunge chiar sclavi ai slabiciunilor, putem zice chiar ai viciilor noastre. Ceva se intampla la un moment dat, mai devreme, mai tarziu, chiar intr-al 11-lea ceas, ceva iti spune ca totusi exista si o alta cale, ca te poti refugia si apoi ulterior te poti lepada de toate aceste slabiciuni. Cei mai fericiti dintre noi au gasit acea cale, respectiv au cerut "azil politic" si continua sa-l ceara pana la ultima suflare, pentru a nu cadea in sfera a pacatului.
Din punctul meu de vedere razbunarea este opusul iertarii, iar din experienta personala am tras concluzia ca daca cineva ti-a facut vreun rau in orice fel si apoi l-ai iertat, mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca de fapt "ai fost razbunat", sau cum se spune: i se va intoarce fapta. Nu comentez cine face acest lucru sau de ce, tot ce vreau sa zic e ca acest lucru se intampla. Iar pentru acele momente cand simtim gustul sangelui in cerul gurii, ar fi bine daca am citi Fericirile si ne-am muta gandul la viata si faptele Lui Hristos de pe pamant.
|