Fara sa am pretentia de a fi facut o descoperire importanta de unul singur, pot afirma cu mana pe inima ca acum, internetul dauneaza grav sanatatii duhovnicesti. Chiar as putea afirma ca e un virus mortal, care loveste Ortodoxia perfid si nu are antidot. O loveste in "moalele" naturii ei: in taina, in discretia, in firescul si in optimismul ei comunitar, in finalitatea ei euharistica.
Cum si de ce? Pentru ca aproape intreg continutul articolelor sau stirilor din site-urile ori blogurile asa-zis ortodoxe speculeaza, ambalatsi deghizat, aplecarea naturala a romanului spre barfa, talentul lui nativ catre inflorirea si exagerarea unor povesti, gustul pentru teoria conspiratiei, alimentat, ce-i drept, si de perioada regmului comunist, in care totul era creditat cu:"am auzit eu din sursa sigura, mi-a spus mie cineva de incredere",etc.
Ei bine, tot acest amestec nociv de barfa necontrolata, dezvaluiri, picanterie si demascari, invelit in aura sfanta a Ortodoxiei, flancat rapid cu cateva citate din Sfintii Parintii sau marii duhovnici ai neamului, devine aproape irezistibil pentru omul de rand.
Sub aspect duhovnicesc e jale. Daca cineva isi analizeaza starea sufleteasca dupa ce a vizitat un astfel se site/blog, are marea surpriza sa constate ca nelinistea pune stapanire pe sufletul lui. De asemenea indignarea si revolta, depresia si amaraciunea sunt tovarasi buni de calatorie. Daca te uiti in urma, dupa "lectura", constati ca ai coborat in hazna sau de-a dreptul in infern.
Acolo ti se prezinta un bestiar intreg de insi dati "in vileag" (nici o dorinta de a le salva, cumva, din partea tortionarilor cu mouse; demascarea si pedeapsa atrag rating baban, asta stim si noi), legaturi ecleziale periculoase, tradari dogmatice pe fata sau intr-ascuns, apostazii,ecumenisme josnice. Te si intrebi cum de mai existam ca Biserica, intr-atata tradare si ticalosie?! Te miri cum de mai existam pe planeta ca oameni ai credintei, intr-atatea atacuri ale ocultei, ale agenturilor, ale coruptelor guverne euro-atlantice?! Toate sunt descrise insa minutios, cu o siguranta bolnava.
Reeducarea sufletelor crestine slabe, prin aceste site-uri, e garantata. Caci despre reeducare este vorba aici. Devii banuitor. Ti se usuca dragostea din inima, increderea, speranta. Asa se face ca, intr-o buna zi, tot ceea ce iubeai e murdarit sau pe cale de a fi maculat. Tot ceea ce apreciai, tot ceea ce iti dadea speranta poate fi de-acum pus sub semnul deziluziei grabnice. Refuzul realitatii este cuvantul de ordine, iar idealizarea unui trecut fabulos devine formula de recunoastere a noii comunitati virtuale "luminate", dezmeticita de comploturi, adusa la starea de vigilenta.
Iti spune Biserica ta ceva? Nu asculti, ca ai aflat tu de pe internet ca lucrurile stau tocmai pe dos. Te sfatuieste duhovnicul tau sa faci sau nu cutare lucru? Nu esti fraier si nu pleci urechea, ca tu ai consilieri spirituali, care posteaza comentarii si sfatuirii duhovnicesti on line.
In toata aceasta harababura, unde e duhul ortodox, adica raspunsul nostru la neoranduiala si amagirea lumii? Cu ce ne diferentiem, ca ortodocsi purtatori de lumina, de toata zoologia deznadejdii care da navala din ecranul computerului? Unde mai salasuieste taina persoanei, a comunicarii soptite si a comuniunii de credinta? Unde dragii mei?
Nicaieri, caci in iarmarocul internetului nu se mai aude nimic. Internet? Era sa scriu internat - realitate care e mult mai aproape de ceea ce se intampla acum cu noi. Internati de bunavoie intr-un lagar virtual al amagirii, din care nu poti evada, caci a ajuns sa fie prezent oriunde(la serviciu, pe telefon, in concediu, in varf de munte).
Ne stricam sufletele cu "adevaruri" imposibil de verificat si nici de purtat ca povara. Adevaruri care nu ne fac liberi, ci din contra. Adevaruri care erodeaza sufletul, care intoxica inima si ne fac viata duhovniceasca un infern al deznadejdii.
"Lumea credintei", ian 2011, Razvan Bucuroiu.