[ALEXANDRU ANASTASIU]

Atât de frumos e Dumnezeu! Iată am ajuns şi la Ierusalimul de jos, şi la Sfântul Mormânt, şi cele pipăite acolo nu avem noi oamenii puterea de a le descrie. Este un vuiet înţelegător.
Astăzi am o mică pauză între două mari examene şi mă bucur că pot să scriu din nou despre adevăr.


Cum putem afla adevărul?
Trebuie să-L dorim mai presus de a ne dori pe noi, chiar de ar fi nevoie să ne dăm sângele şi de ce nu? şi viaţa pentru a-L afla. Apoi trebuie să ştim că
Ps.115:2. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!”


Mintea noastră este creată, are deci limite şi ca să cuprindă pe Dumnezeu, cel necuprins, nu poate alerga la om (nici la sine, nici la alţii) ci numai la Dumnezeu-Omul Hristos. Să-şi dea omul mintea lui la schimb cu mintea lui Hristos şi prin mintea Lui va şti adevărul.


Politeiştii își pun nădejdea mântuirii în făptură, căci zeii sunt draci
Baruh 4:7. Pentru că aţi întărâtat pe Cel care v-a făcut, jertfind demonilor, şi nu lui Dumnezeu.
Chiar dacă sunt zeii imagini ale forţelor naturii cum era în politeismul stilizat al lui Iulian Apostatul, şi azi credinţa în infailibila ştiinţă, tot nădejdea în făptură era.
I.Tim.6:20. O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase,
I.Tim.6:21. Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă. Harul fie cu tine! Amin.


Şi panteiştii, care susţin că Dumnezeu este în toată natura, nădejdea tot în făptură o au. Aici intră şi hinduismul, cu toată bioenergia, inclusiv cu credinţa susţinută mai sus de Heaven, de care sper că a scăpat, că ar putea afla adevărul în sufletul ei. Că omul care crede că în el află adevărul se face pe sine hristos mincinos.

Mahomedanii Îl văd pe Hristos un simplu prooroc, deci tot numai om, pe Mahomed asemenea, deci nădejdea aflării adevărului tot la om, deci tot la mincinos, căci un Hristos care este numai om desigur este un hristos mincinos.

Jidovii cred că Hristos încă nu a venit. Ei cred după cum spune Moise
Deut.18:15. Prooroc din mijlocul tău şi din fraţii tăi, ca şi mine, îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultaţi.
Dar nu înţeleg că acel ca şi mine înseamnă începător de legământ (cum a început Moise Vechiul Legământ, Hristos a început pe cel Nou). Ei înţeleg că Hristos este om ca şi Moise deci nu e Dumnezeu. Aşadar nădejdea lor este tot în om, şi de aceea vor primi pe antihrist (care nu caută adevărul, nu caută slava lui Dumnezeu ci slava lui omenească, personală, deci căzută):
Ioan 5:39. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
Ioan 5:40. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
Ioan 5:41. Slavă de la oameni nu primesc;
Ioan 5:42. Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
Ioan 5:43. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
Ioan 5:44. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
Ioan 5:45. Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
Ioan 5:46. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
Ioan 5:47. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?

Vedem aşadar că evreii, deşi au citit scripturile, au luat un înţeles strâmb din mintea lor strâmbă care a înţeles după ea scripturile şi, justificându-se cu ele, vor primi pe Antihrist, tot o făptură, căci aceea aşteaptă ei: pământ, deşertăciune şi minciună, care să le dea fericire pe pământ. Au răstignit pe Dumnezeu ce le da cerul ca să se poată desfăta cu pământ, crezând în cea mai penibilă erezie a tuturor timpurilor: posibilitatea existenţei fericirii pe pământ. Nădejdea lor este aşadar tot în creatură şi de aceea aleargă şi se hrănesc şi doresc minciuna.

Ioan 8:39. Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.
Ioan 8:40. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta.
Ioan 8:41. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
Ioan 8:42. Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.
Ioan 8:43. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu.
Ioan 8:44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
Ioan 8:45. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi.
Ioan 8:46. Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi?
Ioan 8:47. Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu.


Deci adevărul nu se poate afla decât în Hristos căci numai El este şi Dumnezeu şi om.


Să vedem acum ce ne oferă cei ce zic că se închină lui Hristos, care zic că se închină la adevăr, care zic că sunt creştini, dar nu sunt.
Papiştii spun că papa este infailibil, nu poate greşi. Dar vedeţi că ei îşi pun nădejdea aflării adevărului la un om, negreşit mincinos.

Protestanţii îşi pun nădejdea în Sfânta Scriptură care este, după ei infailibilă, „Sola Scriptura” dar iată că însăşi Sfânta Scriptură îi contrazice:

II.Petr.1:20. Aceasta ştiind mai dinainte că nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;
II.Petr.1:21. Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit, purtaţi fiind de Duhul Sfânt.

II.Petr.3:15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui,
II.Petr.3:16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
II.Petr.3:17. Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,
II.Petr.3:18. Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin.


Deci, vedeţi că Sfânta Scriptură nu este o persoană care să se explice pe ea însăşi, să ne contrazică dacă o înţelegem greşit sau să ne aprobe dacă o înţelegem bine, să ne spună ce trebuie sau nu să înţelegem din Dumnezeu? Este o carte, desigur Sfântă, cea mai frumoasă, icoana sufletului lui Hristos, deci mai mare decât Sfintele Icoane care sunt icoane ale Trupului Său, şi este scris în Pidalion că după cum sufletul este mai de cinste decât trupul tot aşa se sărută mai întâi Sfânta Evanghelie apoi Sfânta Cruce şi apoi Sfintele Icoane în ordinea ierarhiei sfinţilor, sărutarea fiind în ordinea descreşterii cinstirii. Deci o cinstim cu toată dragostea dar nu o adorăm ca pe Dumnezeu şi ca pe însuşi Adevărul, căci este totuşi o icoană a adevărului şi nu Însuşi Adevărul Hristos. Înţelegerea Ei este dependentă de noi. De aceea azi sunt 24. 000! de secte doar în America, care se contrazic între ele şi toate sunt contra Ortodoxiei şi toate spun că ele merg după Sfânta Scriptură (dar de fapt ei cugetă jidoveşte când citesc scripturile lucru vizibil şi din faptul că în variantele traducerilor lor preferă textul mincinos evreiesc, deformat de masoreţi la sfârşitul secolului 9, în locul textului revelat de sus al Septuagintei, textul Sfintei Biserici).
Vedeţi aşadar după roade că Sola Scriptura este o mască care preface pe tot protestantul într-un papă? Căci acest principiu spune de fapt că tot cititorul este infailibil, aşadar nu poate greşi, aşadar este un papă. Şi iată cum îşi pun protestanţii nădejdea în om.
Aşadar am epuizat tot ce se poate numi credinţă şi căutare a adevărului şi iată că nu am găsit nimic care să caute cu adevărat adevărul la Dumnezeu Adevărul. Ei spun că îl caută şi se închină la Dumnezeu dar la capătul închinării lor, dacă cineva se uită cu puţină atenţie, vede de fapt un idol: Omul.