[vsovivi]

„Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat. Şi i-a zis fiul: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Şi a zis tatăl către slugile sale: Aduceţi degrabă haina lui cea dintâi şi-l îmbrăcaţi şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; Şi aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l înjunghiaţi şi, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a răspuns: Fratele tău a venit, şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Trebuia (se cuvenea) însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.”

Am bolduit ca să pun accentul pe partea cea mai importantă care destăinuiește semnificația pildei, căci uneori accentul, ritmul, face muzica.

Și dacă e muzică trebuie să ne veselim, pentru acel fiu al pierzării care a înviat și s-a aflat.

Defapt el a mers în gLume ca să se ducă pe sine și a aflat că nici de porcar nu era bun căci oamenii le dădea mai degrabă porcilor roșcove decât lui... deci iată a înțeles că nu era bun de nimic din moment ce păzea porcii aproape pe nimic din moment ce era mort de foame și era jerpelit și urât și prea mândru din moment ce nu se putea umili ca să ceară și el roșcove și iată nimeni nu-i dădea din proprie inițiativă nici măcar roșcove.

Acum am să vă destâinui la ce anume se referă această pildă, unii cred că e vorba de părinți, alții de copii, și fiecare tălmăcește în fel și chip, când defapt e vorba de refacerea, mântuirea omului prin asemănarea cu Sfânta Treime astfel:

Omul acela care avea doi fii = ochiul minții coborât în inimă
Cei doi fii ai săi = cei doi ochi, ochiul drept și ochiul stâng,
iar restul slujitorlor sunt mădularele omului,

Mai poate fi tălmăcită cu:

Domnul, Moise și Aaron
Eli și Samuel, și cei doi fii ai unuia sau ai altuia
Samuel, Saul și David
David, Abesalom și Solomon
și nu în cele din urmă,
Dumnezeu, Iudaismul și Catolicismul.

Ar mai putea fi Iisus, Marta și Maria.

Deci pilda are semnificații duhovnicești dar cu siguranțăeste vorba despre ochiul minții inimii curate.

Niște observații,

1. Tatăl le împărțise averea cum se cuvenea, și cu toate astea fratele cel mare a luat la rost pe tatăl său cerând socoteală pentru vițelul cel îngrășat.
2. Ce l-a nemulțumit pe fratele cel mare este faptul că fratele său a fost primit de Tatăl ca fiind sănătos la cap și la suflet!
3. Se pare că fratele cel mic s-a însănătoșit pe drumul spre casă, căci nici măcar argat nu mai avea pretenția să fie pus ci a recunoscut că nu era bun de nimic, și nici măcar competență de porcar nu a dobândit în gLume căci lui nimeni nu-i dădea nici măcar roșcove, din milă, așa cum primeau porcii pe care-i păzea el!
4. Despre care alți frați ai celui mare vorbește Tatăl când se referă la fratele tău acesta? La vițeii de aur sau la vițelașul îngrășat care a fost sacrificat căci se pare că el nu voia să intre să se veselească împreună cu ceilalți și nu îndrăznea să facă scandal când se știa că era vreme de post, căci pentru ce altceva să se fi mâniat decât că iată se făcuse un mare chef în mijlocul postului?
5. Care era porunca pe care a călcat-o fiul cel mic și de ce Tatăl nu i-a arătat fiului cel mare poruncile călcate de fiul cel mare?

Deci este vorba de Taina Dragostei dintre cei trei ochi Dumnezeiești ai omului.