Citat:
În prealabil postat de paulici
Imi cer scuze pt prescurtare ...
Nu am spus ca copilul era un Dumnezeu pt mine, insa imi doream foarte mult din adolescenta sa fiu mamica sa am un copil sa il cresc frumos si sa stiu ca am creeat si eu ceva pur pe lumea asta. Pentru mine fetita asta e ... ceea ce am avut eu mai pur si mai frumos.
|
Paulici, eu nu stiu cum este, ca nu am copii inca, dar daca vei citi povestea lui Iov, cum ti-am spus pe alt topic, vei intelege sensul cuvintelor: "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat". Adica... nu tu ai creat acel copil, ci Dumnezeu, care randuieste fiecarui om toate lucrurile bune si de folos. Asa a vrut Dumnezeu.
Si eu mi-am pierdut de curand bunica - stiu ca nu se compara lucrurile -, dar si eu imi faceam reprosuri, gandindu-ma ca daca as fi insistat sa mearga la medic, ca ea nu voia, daca as fi avut grija de ea mai multa, daca mi-as fi dat seama, daca, daca... as fi putut sa ii prelungesc viata. Nu depinde de noi, asta am inteles-o cand am citit primul rand din acatistul pentru cei adormiti:
Cel ce cu iconomia Ta cea nepatrunsa ai pregatit pacea spre binele cel vesnic, hotarand tuturor vremea si felul sfarsitului...
Dumnezeu sa te aline pentru pierderea copilului tau si sa te intareasca!