Citat:
În prealabil postat de anna21
Cred ca esti f tanar.
Exemplul lui Iov este pt noi toti, nu numai pt cei care sufera intens.
Dar eu gasesc ca este greu sa nu-mi pierd cumpatul si in incercari minore. Pana la a multumi lui Dumnezeu pt toate: bune si rele.. este cale lunga. Dar ar trebui sa incercam sa o facem.
Cand este vorba de copii, este f greu sa faci fata sentimentelor de vinovatie. Chiar pt accidente minore, un parinte se invinovateste mult: ca nu ai luat masuri de siguranta, ca din comoditate nu ti-ai urmarit copilul pas cu pas etc..
Nici nu vreau sa ma gandesc la boli grave, moarte.. noi nu avem idee in ce registru de trairi am intra si cum am putea face fata.
|
Sunt tanar(cel putin la minte...), si sunt de acord ca exemplul lui Iov este pentru noi toti. Sunt de acord si cu faptul ca de la teorie la practica e cale lunga (n-am spus niciodata ca e usor), dar asta nu ne da dreptul sa respingem teoria doar pentru ca nu am incercat-o sau pentru ca noua nu ne-a reusit. Oare nu e plin calendarul de sfinti care au reusit? Cum sa spunem ca nimeni de pe pamant nu poate? daca nimeni de pe pamant nu poate atunci Dumnezeu este un tiran, ne chinuie mai mult decat putem duce. Nu stiu in ce fel de Dumnezeu cred unii, dar eu L-am simtit altfel.