Citat:
În prealabil postat de AndreiM
"Sa-l iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata puterea ta: aceasta este intaia porunca." (Mt. 22, 37-39)
"Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea.” (Apoc 3 ,15-16)
|
Chiar despre acest al doilea verset s-a vorbit de curand la Biserica unde merg eu.Interpretarea era ca odata ce ai plecat pe calea Iubirii LUI DUMNEZEU e cel mai mare pacat sa dai inapoi.Si mai degraba va fi mantuit unul pacatos care doar in ultima clipa isi intoarce fata catre Domnul decat unul care se apropie si apoi iara se departeaza de El.E usor de inteles ca si cum Domnul il stie si il cunoaste pe unul ca este pacatos si e o mare bucurie sa-l vada ca s-a intors spre El pe cand pentru unul oarecum credincios se necajeste caci desi il crede bun acesta nu staruieste in credinta si face un pacat...
Mai concret a fi mantuit insemna a fi izbavit,vindecat.Noi suntem "bolnavi" de pacatele noatre.Cu cat ne infranam pornirile patimase,cu cat invingem pornirile urate pe care le avem cu cat invatam sa ii iubim pe ceilati si sa nu ii judecam-cu cat invatam sa Ii multumim Domnului pentru toate,sa ne rugam si sa ne lasam in voia Lui,cu cat ii ajutam pe altii si ne uitam interesul nostru cu atat suntem mai aproape de mantuire dar cu siguranta nu vom sti daca am fost sau nu mantuiti decat dupa trecerea noastra din acesta lume.
Pentru mine este prea mult sa sper si sa ma rog Domnului pentru mantuire,despre indumnezeire chiar nu pot vorbi la cat sunt de pacatoasa.Este un fel de vindecare totala de pacate si daruire totala de sine...Nici nu cred ca este altul stiut pe pamant decat Hristos care sa poata fi alaturat cu acest cuvant.