Confuzia intre simptome si afectiune este una tipica pentru homeopatie.
Homeopatia are niste teorii aiuristice despre cauzele bolilor, victima naivitatii unora din vremea in care medicina era inca intr-un stadiu incipient desi chiar si asa cum era puteau sa vina cu ceva mai bun.
In homeopatie, nu conteaza CE problema ai, practic nici nu trebuie sa ai cunostinte de medicina moderna, pot sa stii zero anatomie, zero biologie, zero microbiologie, poti sa n-ai habar ce e ala un microb, cum se produce digestia sau care e functia rinichilor, si chiar daca le stii - nu te ajuta cu absolut nimic, ceea ce conteaza sunt SIMPTOMELE.
Poti avea raceala, malarie, cancer, HIV..in masura in care simptomele se aseamana primesti acelasi tratament care cica ar trebui sa convinga organismul sa se vindece singur.
Cum?
E un mister, parintii homeopatiei au crezut ca substantele care produc aceleasi simptome in doze mari, ar vindeca in doze mici, ori s-a demonstrat ca in dilutiile homeopatice "puternice" nu se mai afla practic nimic din substanta "vindecatoare", ce sa mai vorbim de "doze mici".
Deci teoria a cazut, nimic altceva nu i-a luat locul, dar existiand amatori, practica merge inainte.
|