E adevarat ca traiesc printre oameni pe stil vechi si pe care-i pretuiesc foarte mult si e la fel de adevarat ca am o admiratie si un respect cel putin la fel de mare pentru preotii pe vechi, ca pentru orice slujitor al lui Dumnezeu, de pe stilul nou. Ca sa judec eu, ar insemna sa stiu bine, iar eu sunt... vai mama mea!...
Dar oare... sunt ei in opozitie? Se roaga ei altui Dumnezeu? Se roaga ei catre apus? Jertfesc ei sange de taur sau pisici negre? Este cinstita Preacurata Fecioara mai putin? Au ei sfanta doime sau sfanta patrime si nu tot Sfanta Treime? Sunt ignorate vreunele dintre sfintele taine ale Bisericii Ortodoxe? De ce sa fie in opozitie? De ce sa se urasca? Preotul care uraste, e preot doar cu numele si grea socoteala va da la dreapta judecata.
Si-apoi... cine are pretentia ca Dumnezeu trebuie sa ne asculte? Eu stiu doar ca nu trebuie sa ne pierdem nadejdea, chiar si atunci cand ni se pare ca Dumnezeu ne-a abandonat. Stie El mai bine ce ne foloseste si unde trebuie sa ajungem in drumurile noastre! Omul s-a obisnuit mereu sa spuna "Fereste-ma, Doamne, de necazuri, si da-mi spor si indestulare", dar un om fara necazuri si bine hranit isi aminteste mult prea rar sa cada in genunchi si sa multumeasca pentru toate darurile bunului Dumnezeu!...

Bisericile se roaga sigur. Noi? Fiecare dupa osteneala! Tu? Daca esti interesat, ia legatura cu Dorina si va fi foarte bucuroasa daca te vei alatura grupului. Iar asta e valabil pentru oricine. E cineva care sa nu aiba un necaz in familie, sau pe cineva apropiat pentru care ar dori sincer sa poata face ceva? Ce poate fi mai frumos si mai sfant decat un grup de credinciosi sa se roage un post intreg pentru acele suflete aflate in mare disperare? Ce poate fi mai folositor pentru un mirean, decat sa profite de o astfel de sansa si sa-si mai elibereze din povara pacatelor (asta cu conditia ca aceste pacate sa fie constientizate, fiindca unii chiar cred ca nu au)?
"Purtati-va sarcinile unii altora si rugati-va pentru cel cazut in deznadejde!"
V-ati intrebat vreodata de ce ni se pare mult 5 minute de rugaciune, in timp ce pentru un film sau o dezbatere televizata, stam ore in sir cu gura cascata, desi a doua zi nu ramanem cu nimic in afara de satisfacere a unei curiozitati bolnave? Ce anume ne determina sa NU prelungim rugaciunea cu inca 5 minute si cu inca 10 si cu inca o catisma in fiecare zi? Ce stim noi despre rasplata care va veni (Dumnezeu nu ramane dator nimanui!)? De ce vorbim despre bunatatea lui Dumnezeu, daca ni se pare atat de greu sa rupem o jumatate de ora pe zi si sa-I acordam Lui? Abia atunci vom intelege ce-i "Bunatatea lui Dumnezeu" Pana atunci... "vorbim din carti"!...
Pana a ne ruga pentru Romania, putem incepe si doar prin a ne ruga pentru 20-30 de suflete, care la randul lor se vor ruga pentru altii, sau aceiasi, fie ei vii sau adormiti? Ni se pare ca am facut tot ce era omeneste posibil pentru sufletele noastre? Ni se pare ca in urma noastra vom avea destui care sa se roage pentru noi, pentru acele pacate pe care, ducand o viata comoda, n-am prea reusit sa ni le curatam? Mai bine decat noi, pentru noi, nu se poate ruga nimeni, iar ca sa facem ceva pentru noi, paradoxal trebuie sa ne ingrijim de aproapele nostru!...
Dar... "Strigatul pe care-l inaltam, nu-i decat un semn zgomotos al nepasarii!"