Citat:
În prealabil postat de MariS_
Daca spun iubire sau smerenie sau rabdare sau oricare alta virtute n-as
spune decat ca ofer ceea ce am primit, ca nu de la mine le am, daca
intr-adevar le-as avea. Dar ma indoiesc si ca le am si atunci nu pot sa
spun ca le ofer. Post as putea mult mai mult, rugaciune la fel, desi nici
asta nu e toata de la mine, iar cu timpul, da, as putea sa spun ca-L ofer
lui Dumnezeu, dar cred ca, in cazul meu, as minti cu nerusinare. Da,
cred ca stiu ce as putea oferi, si chiar incerc din toate puterile s-o fac,
sinceritate, asta ar fi doar de la mine, si atat cat pot nejudecarea altuia.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Intr-un sens asemanator vorbea un parinte la Trinitas tv, spunand ca de la sine nu avem ce oferi. Continua spunand ca ale noastre sunt doar pacatele, dar paradoxal, pe acestea le vrea Domnul de la noi. Sa ne ducem smeriti cu ele pe palmele noastre si sa-L rugam sa ne curete. Pentru ele s-a ostenit Domnul pe cruce.
Apoi, ceva asemanator se intampla cand, de exemplu, mica fiind, ii cumparam cadouri mamei mele de ziua ei. Asta bineinteles din banii ei. Pe parcursul unui an scolar imi dadea tot timpul bani de buzunar, doar ca eu puneam deoparte pe cand era ziua ei, sa pot cumpara ceva. Asa ca, erau tot din ale ei.
Asa cum spunem "ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate": Domnul ne da toate resursele; sta la alegerea noastra in a le folosi pt propriul bine trecator si a le risipi sau sa le intoarcem la El.