Este omul fără ascultare de Dumnezeu care se îmbracă în haina ortodoxă a lui Dumnezeu, și se autoînscăuneză, ca slujitorul cel mai mare al Domnului, tăgăduind defapt puterea credinței, căci se va baza pe puterea banilor și a falselor minuni. Oricine poate fi căci e vorba de om, omul în general, un om și numele lui este numele lăcomiei, și vremelniciei cu soluția lui, în numele căreia face mare tragedie pentru lăcomie și dreptatea ei... adică lăcomia poftelor păcatelor, bogăția fărădelegii... soluțiuniunea.
Deci nimeni nu-i exclus de la autoînscăunarea satanicească întru nemulțumire și răzbunare și însingurarea cea mare ca să satisfaci pofta răzbunării... a necredinței... a uitării de Dumnezeu prin „satisfacțiile” cunoașterii înțelepciunilor păcatelor săvârșite în închipuire, adică e vorba despre taina păcatelor din om întronată în Biserica Domnului, în creștinul ortodox, adică e viclenia de a căuta păcatul aproapelui ca să-l ascunzi și să-l dezvinovățești pe al tău, să cauți ca procurorul nedreptății păcatul ascuns al omului, prin tăinuirea păcatului tău, dând apoi lecții, deci omul care își va tăinui păcatele tocmai ca prin acest lucru să capete o seductivitate sporită și prin asta să triumfe în lupta pentru putere... furând slavă, lăudăroșindu-se ca sedomiții.
Este defapt trădarea ascunsă în sufletul creștinului, a omului și ținută ca taină pentru ca prin asta să ai puterea șerpească a fascinației și terorii care atrage și convinge, este seductivitatea privirii ce „crede”... este lăcomia supremă, puiul convingător al lăcomiei care te face să te milostivești ca să trădezi și tu pe Dumnezeu și să devi și tu după chipul și asemănarea lui, un om ce are convingerile mustrărilor triumfaliste. Oricine poate fi, este mândria neascultării cu oricechip al smereniei, este ascultarea de sine, mântuirea de sine fără Dumnezeu, științificul viclean afacerist și mare plângăcios după zgârceniile sale, poftele sale de răutate, victima perfectă care a luat locul Domnului pe Cruce doar în aparență.
E cel ce nu poate ca să sufere ca să audă despre Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu, căci își iubește mai mult haina înșelării, teatrul, circul, filmul în care el joacă rolul principal, e vedeta cea mai adulată de toți fraierii și nu poate să dezamăgească deoarece are un scop, e scopul proorocului mincinos, face binele firii sale, firii păcatului.
Eu pot fi, tu poți fi, oricine poate fi dacă pe Calea Domnului merg mereu cu spatele înainte pentru ca să nu cred și să nu iert.
Este omul care s-a suit în „Cer” și a luat în stăpânirea lui Tronul Domnului, adică este cel ce în inima lui hulește și urăște și minte pe Dumnezeu ispitindu-l la nesfârșit cu mândria sfințeniei lui proprie de sine. Omul uitărilor și al nerecunoștințelor și al minciunilor pentru întietățurile triumfaliste.
Este vorba de regele omidă, președintele tuturor oamenilor, este vorba de frigul și foamea și scârțâirea unghiilor și a dinților, este judecata fățarnică a celui ce nu rabdă pe nimeni decât minciuna măririi de sine.
Sau cum ar zice unii, este „distracția pă cinste”... unde
dis vine de la pofata prozelitistă a distrugerii Domnului din om, și înscăunarea dracomului în trup, prin vise, voiri și închipuiri trupe
știi să furi și
să minți și
să ucizi.
E știința răului și fricuriozitatea lacomă de al știi cât mai bine ca să ai puterea convingerii, credibilitatea idolicească și superstițioasă pentru marele minteres competent al proorcoului mincinos că iată din pricina ta se vor mântui pe viitor oamenii... deci e diavolul și proorocul mincinos și credulitatea vieții în minciună.