Bine ai venit printre noi si ma bucur ca iei problema altora ca fiind a ta. Asta e intr-adevar atitudine de crestin.
O sa-ti spun ce cred eu despre aceasta persoana despre care vorbesti:
1. Cred ca nu stie ce inseamna credinta, religia, biserica, preotul, etc. Adica e purtata de val, neavand niciun fundament. Are nevoie sa inteleaga. Iar asta se face prin participare macar duminica la Sf. Liturghie, prin pomenirea la Proscomidie, prin citirea de carti de catehism ortodox, prin indrumarea unui om cu adevarat ortodox, prin rugaciune.
2. Preotul la care a mers nu avea cum sa o ajute fiindca primul ajutor vine din interior. Daca ea nu se schimba, preotul este incapabil sa faca ceva, iar Dumnezeu la fel. Asta nu fiindca Dumnezeu nu ar putea, ci fiindca Dumnezeu respecta libertatea omului si nu poate sa reactioneze decat daca omul doreste. Deci sa nu ne miram ca preotul i-a spus ca nu poate sa faca nimic pt ea. E ca un copil care nu vrea sa aiba carii, dar mananca dulciuri cu gramada si nu se spala pe dinti. Degeaba ii spune dentistul ce si cum daca el nu incepe sa faca ceva sau face formal.
3. Fara o spovedanie curata la un preot priceput aceasta persoana nu va gasi lumina. Dar o spovedanie adevarata, nu un surogat. Apoi sfestanie in casa cum spuneai, insotita de postire, rugaciune, o viata schimbata, o constientizare ca sotul ei e pentru vesnicie si ca celalalt trebuie uitat, etc.
Concluzionand aceste idei: nu trebuie sa alergam in 7000 de directii ca sa se modifice ceva in viata noastra in bine, ci trebuie numai sa mergem spre Hristos si sa vrem sa modificam viata noastra dupa cum si-a dus si El viata: in iubire de Dumnezeu si de aproape, in infranare, in simplitate, in naturalete, in blandete, in smerenie, in postire, in curatie, in iertare, in nejudecare, si mereu in proximitatea Tatalui.
Elena
|