Citat:
În prealabil postat de Rodica50
De la frica de Dumnezeu la iubirea de Dumnezeu este cale lunga. Dar ele exista.Si frica de Dumnezeu este un inceput bun- de a nu face rau, de a ierta...si poti spune ca este o jertfa sa nu faci rau din dragoste de Dumnezeu, sa ierti si sa iubesti chiar si pe vrajmasi din dragoste de Dumnezeu,mai mult - sa faci binele din dragoste de Dumnezeu.Nu ne nastem sfinti, dar ce mare lucru este ca macar din frica de Dumnezeu sa dovedim ca suntem oameni!Chiar cu frica de Dumnezeu- o frica sfanta , te trezesti iubindu-L pe Tatal Nostru .
"Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii."
|
Foarte bine ati spus, de la frica de Dumnezeu pana la iubirea Lui e cale lunga. Iubirea e cea mai inalta si cea mai importanta virtute si nu o dabandim inaintea fricii de Dumnezeu. In Scriptura citim ca
frica de Dumnezeu duce la viață. Dar trist e faptul ca multi se declara iubitori de Dumnezeu, tinandu-se totodata de gat cu diavolul. Dovedesc atat lipsa iubirii, cat si a fricii de Dumnezeu.
E foarte frumoasa acea expresie populara: "om cu frica de Dumnezeu", ce desemneaza persoana in care se poate avea incredere, omul de nadejde.
Bine ar fi nu dam uitarii indemnul Sfantului Apostol Pavel:
Iubiților, să ne curățim pe noi de toată întinarea trupului și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu!