Exegeza științifică a Bibliei a dovedit că multe povestiri și personaje din Biblie sunt mitologice. Iată mai jos câteva exemple. La paginile indicate în linkuri găsiți explicații:
Facerea : cosmogonia din Biblie e comună cu miturile cosmogonice din vechiul Orient Apropiat. Mitul lui Adam care a refuzat eternitatea și al șarpelui care păzește un pom (măr) au corespondențe în mitologiile păgâne din zonă.
Avraam e un personaj imaginar relativ recent, creat în secolele 6-5
î.Hr. ca o reflecție a situației evreilor sub dominația babiloniană și persană (Avraam se presupunea că ar fi trăit prin secolele 19-18 î.Hr.).
Robia din Egipt este un o temă mitologică care, dacă are un sâmbure de legătură cu realitatea, reflectă dominația Egiptului asupra Canaanului în secolul 13 î.Hr. (documentată istoric). Nu a existat nici o deplasare a evreilor în Egipt ( nu e menționată în nici un document egiptean, așa cum ar fi trebuit), nici ieșire din Egipt, nici revelație pe Sinai.
Leviticul, care descrie regulile ritualurilor și organizării preoțești, date, pasămite de Moise în secolul 13, a fost de fapt creat în secolul 5 î.Hr.
Numerii, cartea care descrie evenimente din timpul lui Moise, a fost de fapt compusă în secolul 5 î.Hr.
[COLOR=#800080]Deuteronomul[/COLOR], legea dată, după legendă, lui Moise pe Sinai (eveniment care ar fi avut loc în secolul 13 potrivit cronologiei biblice tradiționale), a fost de fapt compus în timpul regelui Iosua (ultima jumătate a secolului 7 î.Hr.).
Bătălia de la Ierihon, prin care pasămite evreii ar fi dobândit controlul asupra Canaanului după întoarcerea din Sinai (în secolul 13) nu a avut loc. Arheologia dovedește că orașul Ierihon fusese distrus cu secole înainte.
Înțelepciunea lui Solomon, ca și alte cărți atribuite lui David sau Solomon (care au trăit în secolele 10-9 î.Hr.) sunt scrise de fapt mult mai târziu, pe la anul 200 î.Hr. fiind atribuite fraudulent celor doi regi.
Cântarea Cântărilor, atribuită tot lui Solomon, are similarități cu poezia de dragoste din Orientul Apropiat, în special cu poezia erotică sumeriană și egipteană.
Iisus este menționat de unele surse externe Bibliei (autori romani și evrei) dar fără nici o mențiune a miracolelor.
Uciderea pruncilor de către Irod nu este menționată de nici o sursă istorică, așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost reală. E vorba de mitologie noutestamentară.
Biblia e o carte filozofică și morală. E bună ca punct de pornire în căutările noastre ale lui Dumnezeu Cel Viu, dându-ne o idee despre posibilitatea de a-L cunoaște și de a ne face plăcuți prin ascultare.
Sub aspectul cunoașterii mistice, a considera Biblia învățătura finală reprezintă o închidere față de infinitatea lui Dumnezeu.
Sub aspectul istoricității, a lua legendele biblice ca adevăr e dovadă de ignoranță față de opinia cercetătorilor și dovadă de fanatism.