Citat:
În prealabil postat de sophia
Paulici, ...
|
Sophia am citit si recitit mesajul tau … aveam de gand sa nu mai scriu vreodata pe acest forum (chiar daca aveam de gand sa mai citesc) si mesajul tau m-a determinat doar sa iti raspund si aceasta sa fie ultima mea postare.
“Aici nu putem ajuta pe nimeni” „Acest forum nu poate tine nici loc de psiholog si nici de preot. Asta este adevarul.” nu caut ajutor … ajutor am primit din alta parte si tare bine mi-a prins insa punctul de plecare al acestui topic a fost topicul deschis de o alta mamica de ingeras care cauta niste raspunsuri … desi o cunosc de cateva luni cand am gasit topical ei intamplator am simtit eu ca ma prabusesc citind raspunsurile primite … am inchis si am zis ca nu mai intru ca nu am puterea … apoi mi-am facut curaj … am ajuns sa regret din suflet … am vazut ca ea in loc sa primeasca raspunsuri a ajuns sa fie JUDECATA … de cine? De DUMNEZEU? Nici vorba … Dumnezeu o va judeca la timpul potrivit ... a fost judecata de o multime de pacatosi … care nu faceau decat sa arunce cu pietre … ca e pacatoasa si ca de aceea fetita ei a murit … a fost o revenire in timp pt mine … in acele clipe in care aceleasi acuzatii le-am primit si eu la scurt timp de la pierderea Gabrielei. Nu contesc ca sunt pacatoasa ... si nu aia m-a deranjat ci faptul ca se crede ca Dumnezeu ne pedepseste prin copiii nostri ... nu cred si nu voi crede asta decat in fata lui Dumnezeu cand el imi va spune asta. Aici nu am cautat ajutor ... am cautat raspunsuri ... aici nu am cautat preot dar nici psiholog. Ca o paranteza f putini psihologi in astfel de situatii te pot ajuta ... pt ca pierderea unui copil nu se compara cu nici o alta pierdere si la fel ca si preotii daca nu pun in situatie si iubire e ca si cum si-ar face meseria degeaba.
"3. Du-te si la un preot sa-ti faca niste slujbe speciale. Explica-i problema ta. Am inteles ca sunt unii care au har de a ajuta in astfel de cazuri."
Care e problema mea? Faptul ca vreau sa ii inteleg pe cei din jur? Daca nu asta atunci inseamna ca nu ai inteles nimic din ceea ce am scris eu aici.
Raspuns la intrebare n-ai sa gasesti nici aici si nici in alta parte.
De ce? Citind asta imi dau seama ca nu ai inteles intrebarea mea ... intrebarea mea nu este de ce a murit fetita mea ... pt ca la acea intrebare eu am un raspuns ... intreabrea mea este de ce lumea iti analizeaza pacatele si spune ca ai pierdut copilul pt pacatele tale. Si ma refer ca ma asteptam la un raspuns clar din partea celor care au adus astfel de acuzatii. Vroiam sa stiu de ce au imresia ca Dumnezeu ne pedepseste.
Preotul meu, cel care a si inmormantat-o crede si el ca Dumnezeu ne incearca si nu ne pedepseste.
"Voi poate mai puteti sa umpleti acest gol "
Acest gol nu se umple niciodata ... inteleg ca si situatia ta e grea ... nu contest ... dar sa sti ca e mai greu sa ai ceva si apoi sa pierzi ...
"Nu mai pierde timpul cu intrebari si discutii. "
Nu pierd timpul cu intrebari ... caut raspunsuri si caut ca lumea din jur sa faca mai usoara cu putin suferinta celui care pierde un copil. In jurul nostru sunt multi parinti care pierd un copil ... stim de foarte putini asta pt ca am fost invatati ca de asa ceva nu se vorbeste ... si astfel acei parinti ajung sa stranga atata durere in suflet incat le amarasc sufletul si viata ... pt ca cei din jur nu pot sa ne inteleaga ... daca nu pot sa ne inteleaga macar sa accepte ceea ce se petrece cu noi ... si sa ne accepte asa cum suntem ...
Am deschis acest topic pentru ca am sperat (si tare dezamagita am fost) ca fiind un forum crestin ... cu multi oameni care se cred crestini pana-n maduva ar fi oamenii tinta cu care sa incerc sa schimb o mentalitate gresit imprimata ... care se lasa mostenire de la o generatie la alta ... am crezut ca voi face un prim pas, indirect, pt a ajuta parintii care din pacate vor mai pierde un copil ... m-am inselat ... am fost tare dezamagita si asa ca ma retrag incet ... pt ca sigur as avea mai mult de lucrat cu cei mai multi de pe acest forum decat poate cu altii care se considera atei ... am sa las toate postarile, chiar am sa le aduc mai in fata in speranta ca poate 1 din 1000 care vor citi aceste randuri sa mediteze la ele si sa se comporte asa cum trebuie sa se comporte un om din jurul parintilor care pierd un copil.
Pentru cei care cred ca situatia lor e mai grea ... ca sunt cei mai batuti de soarta sa intre pe EMMA sa citeasca povestile de acolo ... iar daca nici acea lectura nu va ajuta sa realizati cat de multe aveti ... (eu ma consider norocoasa) ... atunci sunteti caz pierdut ...
"1. Poate ca esti tanara. Poate ca mai ai sanse sa ai alti copii. Du-te la medic si fa tot ceea ce poti in acest sens.
cu ajutorul medicului (in functie de diagnostic) si n-am sa le scriu aici ca-mi vor sari si mie in cap si adoptie.
Nu te da batuta, atat cat poti si ai sanse. Lupta cat mai poti, sa ai alti copii."
Am lasat la urma un subiect tare sensibil pt mine ...
Nu au trecut nici 5 minute de cand a fost declarat decesul si mi s-a spus (tipic) „lasa ca esti tanara si faci altii” a fost un cutit in inima ... aceste cuvinte sunt si acum cuvintele care ma dor enorm ... am purtat de zeci de ori discutie pe acest subiect ... am sa pun un link unde puteti citi ce gandesc despre acest subiect ...
http://ingerasulgabriela.blogspot.co...a-sarcina.html
Da eu am nevoie de tratament pt ca credinta mea nu e suficient de mare pt a crede ca totul va fi bine si fara tratament. Sangele meu se coaguleaza mai repede si uneori omoara copilul in burtica ... dar sigur pe acest forum nu am sa discut acest subiect desi la un moment dat ma gandeam sa deschid un topic pe tema tratamente in sarcina ...
Sunt relativ tanara ... asta nu conteaza durerea si rana sunt aceleasi indiferent de varsta ... Copii nu mai imi doresc pt ca nu sunt suficient de credicioasa sa cred ca Dumnezeu mi-l va lasa in brate si nici suficient de puternica sa ma lupt cu mine sa mai pierd unul ... insa voi avea atunci cand sotul isi va dori (el isi doreste) si il voi avea in brate atunci cand Dumnezeu se va indura de mine ... dar ... dorinta de a avea copilul meu ... nu mai am ... iar de luptat nu voi lupta sa am copii insa voi lupta sa o pastrez vie pe Gabi ... si sa ii ajut pe parintii care pierd un copil, dar mai ales pe cei care au un copil prematur.
Cu asta inchei si va doresc sa fiti crestini nu doar declarati ci din tot sufletul ... am fost tare dezamagita de acest forum crestin ... iar daca voi mai intra voi intra doar la partea de rugaciuni si niciodata nu ma voi mai baga intr-o discutie.
Pentru mamicile care pierd un copil sau nasc prematur si au nevoie de mine e suficient sa imi scrie pe blog un comentariu, sa specifice ca nu vor sa fie publicat sa lase date de contact si am sa le contactez si in masura posibilitatilor le ajut cu mare placere
.
Nu va pierdeti credinta si nu plecati urechile la rautatile oamenilor ... ca in final toti suntem oameni si mai ales pacatosi.