Citat:
În prealabil postat de Doriana
majoritatea Bisericii este inca in formare.
|
Probabil va referiti la confesiunea dvs. Biserica mea este formata de la Cincizecime si nu a fost nici o zi in care ea sa nu fi existat de atunci.
Citat:
În prealabil postat de Doriana
E un criteriu pentru a deosebi un prooroc, nu un crestin. Crstinul se deosebeste prin faptul ca apartine lui Hristos, iar proorocul [apostolul] prin fptul ca, pe langa ca-I apartine, face si lucrarile pe care le-a facut Hristos.
|
Mie mi se pare ca sariti mereu de la o categorie la alta, de la particular la general si inapoi la particular.
Ati pornit de la criteriile care definesc un prooroc, ati sarit la cele care definesc un crestin si acum iar faceti hiatusul intre prooroc si crestin.
Pana la urma, ce inseamna ca cineva ii apartine lui Hristos ?
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Darul de proorocie este destul de des in aceste zile. Insa cei ce il au nu sunt neaparat prooroci plini de putere. Cum, am spus, ei sunt beneficiarii promisiunii din Ioil : "fii si fetele voastre vor prooroci". Sunt crestini obisnuiti, care aud uneori vocea lui Dumnezeu si o transmit mai departe. Insa nu fac vindecari, nu scot demoni, nu au autoritatea unui prooroc.
|
Pai, daca cineva e prooroc si nu are autoritate de prooroc, ce valoare are proorocia lui ?
Nu e cam riscant sa tot afirmati acest lucru ? Credeti ca orice prognoza de viitor care se adevereste poate fi numita proorocie ?
Citat:
În prealabil postat de Doriana
Cum am mai spus, sunt cativa oameni in toata lumea care fac simultan aceste lucruri, sau care le-au facut [nu-mi dau seama de ce s-au oprit]. Am citit despre ei, i-am vazut in inregistrari, am vazut si vreo doi in realitate [unul a murit deja].
|
Sper ca nu va referiti la acei "sanyasini" care renunta la tot in lume si pornesc pe o cale a umilintei si a intelepciunii...
Citat:
În prealabil postat de Doriana
In concluzie, parerea mea este urmatoarea: tinand cont ca Biserica este destul de departe de ceea ce se numea Biserica in primul secol, ar fi bine sa incetam cu certurile de nimic, sa ne concentram pe pocainta noastra personala si sa cerem credinta de la Dumnezeu. Caci religia pe care o avem este doar o umbra a ceea ce ar trebui sa fie si ne impiedicam in ritualuri si lucruri marunte, pe cand Dumnezeu ne cere sa fim oameni ai credintei, care sa actionam ofensiv in aceasta lume pentru a face ce a fcut si El: mantuirea cat mai multor oameni.
|
Din nou, din punctul meu de vedere, va referiti doar la confesiunea dvs. cand vorbiti despre Biserica si religie.
Si ati alaturat in doua fraze doua directii opuse de actiune: una, concentrarea pe pocainta personala si incetarea polemicilor. A doua, sa actionam ofensiv in lume pentru a-i mantui pe altii.
Or, a actiona ofensiv in lume inseamna polemica. Polemica intre credinta si necredinta, polemica intre crestinism si non-crestinism, polemica intre ortodoxie si non-ortodoxie.
Si daca ar trebui sa se concentreze omul pe pocainta lui personala, de ce sa mai umble pentru a inlocui crestinismul altuia cu crestinismul lui ??