Intr-adevar,familia are primul rol in educarea noastra ca indivizi,apoi societatea...si in cele din urma experientele proprii.Daca ar fi sa ma gandesc la viata mea din familie,ar insemna sa incep iarasi sa cartesc,cum de altfel observati aceasta atitudine din partea mea.Sincer nu este o placere si nu a fost niciodata,este doar partea importanta si integranta a vietii mele reale,dar am si destule parti bune si foarte bune pe care le-am intampinat si care m-au bucurat si inca ma bucura in viata.
In ceea ce priveste viata de familie,a copilariei mele,nu va spun decat ca ma trag dintr-o familie cu 7 frati,cu o mama care a crescut la tara,de asemenea cu multi frati,si care pe vremea ei nu a avut posibilitatea sa termine nici 4 clase,si am crescut cu un tata alcoolic,de cand ma stiu era in stadiul acesta.Rudele mele s-au rezumat la aproape 0,deci mama a luptat absolut singura sa razbata greutatile vietii si cresterea celor 7 copii.Tata a lucrat practic,toata viata ,ca asa era pe timpul acela,nici daca vroiai nu puteai sa somezi,insa mereu a avut probleme cu alcoolul,a fost muncitor necalificat,cu toate ca era un om inteligent,si terminase 8 clase pe undeva pe la rusi.
a fost si greu a fost si bine in copilaria mea,la stadiul in care ne aflam cred ca am dus-o destul de bine,pentru faptul ca mama muncea foarte mult ca sa avem strictul necesar.
In toti anii de scoala pe care i-am facut,parintii mei nu au venit niciodata la scoala,decat o singura data mama,in clasa a 8a,sa se certe cu diriginta ca mi-a scazut nota la purtare,mie si surorei mele geamana,fiindca nu am adus planul economic.Pe mama o durea faptul ca invatam f.bine,nu lipseam de la scoala,si doar pe motive financiare(care,de altfel se stia ca erau precare)sa fim sanctionate atat de aspru,avand nota 8 la purtare pentru aceasta.
Tata s-a stins acum 5 ani,pe acelasi motiv pe care l-a dus cu greu in spinare toata viata,si-am suferit si am ramas cu regretul ca,chiar si-asa alcoolic cum era,l-am cam ignorat in multe priviinte,ar fi trebuit sa fiu mai aproape de el,ar fi trebuit sa-i ascult pasul si sa-l ajut in multe priviinte,chiar daca aceasta deprindere am invatat-o in timp,nu doar eu ci intreaga familie.
|