[Dumitru73]

În prealabil postat de Melissa

Nici nu stiu cu ce sa incep.
E foarte trista aceasta viziune a lucrurilor.Eu consider ca realitatea este exact invers. Cei care nu au parte de dragostea asta lumeasca,romantica cum o numiti, sunt cei care fiind frustrati din cauza acestui mare handicap, de a nu fi iubit si de a nu iubi ,se refugiaza cu habotnicie in Biserica si in dragostea de Dumnezeu.Uitand de fapt, ca intr-o relatie lumeasca, daca nu exista dragoste, nu exista Dumnezeu.Iar Dumnezeu nu poate exista acolo unde nu exista dragoste.

E o trista si grava eroare sa credem ca fiind angajati intr-o casatorie, unde dragostea romantica fata de sot/sotie NU exista, acolo exista Dumnezeu! Aceasta, este o iluzie!Dumnezeu este iubire iar acolo unde iubirea lipseste,lipseste Dumnezeu!

Tocmai ca cei mai nefericiti sunt cei mai atrasi de religie, cautand in ea consolarea. Rar vezi oameni fericiti mergand cu regularitate la biserica.Nu pentru ca sunt necredinciosi, ci pentru ca simt prezenta lui Dumnezeu in viata lor in fiecare moment,in fiecare traire,in fiecare situatie.Nu trebuie sa mearga regulat la biserica ca sa simta asta, pentru ca sunt "plini" de Dumnezeu!

E trist si sa credem ca dragostea adevarata nu exista decat intre parinti si copii.E si mai trist ca suntem in stare sa concepem copii fara ca intre cei doi soti sa existe iubirea adevarata.Doar asa, sa ne inmultim ca sa cunoastem si noi dragostea adevarata: cea dintre parinti si copii...E foarte trist...Parerea mea..

iti dau dreptate.
cred ca cei ce spun ca nu exista dragoste adevarata in tre 2 oameni, nu au cunoscut-o.
altfel nu-mi explic.