Citat:
În prealabil postat de Mihailescu-Marin Daniel
Problema mare este ca din aceasta foame a mea, pacat al meu vin si alte pacate,:
- lenea; explicatie : dupa ce mananc ma pun in pat, sau cate odata mananc in pat;
- somnul: explicatie: daca ma pun in pat ma apuca somnul;
- netinerea postului: mananc carne, lactate
- credinta desarta: eu tot timpul zic ca Dumnezeu ma iarta, ca de maine incep sa tin post........si tot asa zic si a doua zi..........si tot asa pana la finalul postului, si trece postul si vad ca nu am tinut nici macar o zi;
Va rog din suflet ajutati-ma cu un sfat practic, poate un acatist al vreunui sfant impotriva mancarii sau asa ceva.
Va multumesc din suflet, si astept sfaturile voastre, al vostru gurmand Daniel.
Doamna ajuta.
|
Analiza dumneavoastra arata la fel cu analiza mea. Sintem plini de defecte, avem mult prea putine virtuti si nu avem vointa sau energie sa ne indreptam. Domnul Dragomir v-a aratat cum lupta dumnealui. Combate defectele incercind sa practice virtutile care se opun acelor defecte. Eu am procedat in doua feluri pina acum: prima data mi-am facut o lista cu defectele si m-am concentrat sa le corectez. Am inceput cu cele mai mici. Nu prea a functionat. Apoi mi-am facut un program. Programul perfect, as putea spune. M-am ghidat dupa orarul pe care il au calugarii in minastiri, cu ore de rugaciune, masa, somn. L-am adaptat nevoilor mele, ca eu am si orar de munca impus. Si am inceput sa ma straduiesc sa respect acest program; de doi ani de cind fac asta am avut o singura zi in care pot spune ca mi-am respectat programul. In fiecare zi gresesc. Cu toate astea, vad progrese si asta ma motiveaza sa continui. Acum inteleg ceea ce spunea maica Tereza De Calcutta:"Bunul Dumnezeu nu ne cere sa reusim ci vrea doar sa incercam din tot sufletul." La sfirsitul fiecarei zile eu vad ca nu am reusit, insa in fiecare dimineata imi propun sa incerc din nou, din tot sufletul. Cred ca in lupta pe care o ducem nu trebuie sa uitam vreodata tinta: in fata noastra se afla domnul nostru Isus Cristos care si-a dat viata pentru noi si un Tata infinit de bun. Daca avem acest lucru in fata ochilor vom sti ca vom fi iertati pentru doua sarmale in plus. Acele sarmale in plus ne aduc mai mult beneficiu daca ne umilim ca nu am reusit sa ne abtinem, decit un post aspru pe care il tinem si care ne duce la mindria desarta ca am tinut post!
Privind la aceasta tinta, nu mai conteaza ca altii ma vad bun sau rau, gras sau slab, ca eu insami nu sint tocmai un fotomodel: Dumnezeu ma iubeste asa cum sint, iar cei de linga mine care ma iubesc, tot asa: ma iubesc asa cum sint.