Fiindca sunt mai bagacios, trag eu primul cateva concluzii:
1. Vorbitorul in limbi se roaga. Nu e necesar ca vorbirea lui sa fie inteleasa de oameni. O intelege Dumnezeu.
2. Vorbitorul in limbi se adreseaza adunarii. Oamenii din adunare inteleg pentru ca:
a. Vorbirea lui este inteleasa prin Duhul Sfant de toti cei din auditoriul lui. Cazul din Fapte 2.
b. Vorbirea in limbi este urmata de talmacirea limbilor. 1 Corinteni 14:27
3. Vorbitorul in limbi se adreseaza adunarii dar nimeni nu intelege nimic. E creeata o stare de haos in care un vizitator neavizat concluzioneaza ca a intrat int-o casa de nebuni.
Variantele 1 si 2 sunt corecte, biblice si apostolice.
Varianta 3 este rezultatul folosirii incorecte a darului vorbirii in limbi.
In Biserica din Corint se folosea
uneori darul vorbirii in limbi intr-un mod dezordonat. Pavel a pus randuiala acolo.
Varianta 3 se regaseste si astazi in
unele adunari penticostale sau carismatice. Este nesesara introducerea randuielii si in aceste adunari.