Citat:
În prealabil postat de xanixade
Da, dar dacă cineva greșește, să-i dăm pace în greșeala lui? Cel mai probabil că da...
|
Nu trebuie să-i dăm pace în greșeala lui, mai ales, dacă ne solicită părerea. Ne trebuie discreție, înțelegere, nu de alta, dar dorind (cu bună intenție) să fim sfătoși cu cineva, mai riscăm, să cădem, e greu de păstrat calea dreaptă "fără a da cu bota" și a supăra. Din nefericire, suntem stăpâniți de atâta orgoliu, cel puțin eu, că nu prea mai acceptăm că și ceilalți sunt la fel ca noi, gândesc la fel de bine, dacă nu unii chiar mai bine... și toate alea. De ce-i iubim oare pe sfinții din mănăstiri și din pustnicie? De ce luăm de bune toate sfaturile și recomandările lor? Pentru că ei confirmă și prin viața lor sfaturile pe care le dau! Confirm, eu, oare, prin "ieșirile" mele lipsite de echilibru vreo opinie, chiar dacă de bun simț, pe care o am cu privire la ceva sau cineva? NU prea, eventual, mai pun o piatră la orgoliul meu clădindu-mi piedestalul vanității proprii. Aici cred că e problema... nu ne prea lasă dracii în pace, oricât am vrea noi. Dar tot atât de adevărat e că nu pot dracii, câte poate imaginația noastră.
Doamne ajută!