[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Traditie1

Spui ca de obicei banalităţi cu convingerea că aduci revelaţii.
De ce simţi nevoia să să-ţi aperi convingerile? Tocmai pentru că sunt nişte iluzii şi ştii că dacă nu le susţii va trebui să admiţi adevărul. 'Dragostea' apare numai atunci când există un interes. Dacă îţi vei analiza cu sinceritate sentimentele va trebui să admiţi asta. Şi de la interes ajungi să faci un idol din cel pe care ţi l-ai putut permite, să te autosugestionezi că te leagă ceva special de el etc.


.

Apoi, o relaţie este o experienţă psihologică puternică, căreia omul cu greu i se poate sustrage. Este o pierdere a sinelui reală, cu efecte veşnice. Cei care se lasă duşi de propriile trăiri vor culege roadele amare ale distrugerii propriei persoane. Senilitatea, dezintegrarea personală ireversibilă este o consecinţă a vieţii trăite în voia sentimentelor, gândurilor slobode, ieşirii din sine. Mintea e un 'organ' care întrebuinţat greşit se uzează. Numai un control şi cenzură strictă a emoţiilor şi gândurilor poate evita aceasta. Dacă nu crezi, uită-te în jurul tău la cei care au trăit ca tine. Asta apropo de trăirile 'înălţătoare'.


Dragostea romantică e o capcană, o păcăleală. În alegerea partenerului nu emoţiile trebuie să primeze, nici interesul ci ascultarea de Dumnezeu. Trebuie să căutăm ce vrea El, fiindcă numai El ştie ce e bine.

1.Spui ca de obicei prostii la acest capitol...Si chestia ca dragostea apare numai la un interes..mi-a raspuns la multe...Poate ca pe tine DOAR interesul te-a manat...sa ne ierti pe NOI cei care credem in dragoate si daruire....
2.Categoric m-ai convins ca vb din experienta ta....Te compatimesc , sincer( o zic fara rautate)...
3. Romantismul dragostei NU este deloc o capcana...iar daca EL n-ar vrea sa existe dragostea , n-ar exista...Logic....

Pace tie...eu nu te mai citesc ca simt cum mi se intuneca sufletul...indepartandu-se in timp ce-ti citesc randurile, de Dumnezeu...Sa fiu iertata!