[Iosif77]

În prealabil postat de Iosif77

1. Vorbitorul in limbi se roaga. Nu e necesar ca vorbirea lui sa fie inteleasa de oameni. O intelege Dumnezeu.
2. Vorbitorul in limbi se adreseaza adunarii. Oamenii din adunare inteleg pentru ca:

a. Vorbirea lui este inteleasa prin Duhul Sfant de toti cei din auditoriul lui. Cazul din Fapte 2.
b. Vorbirea in limbi este urmata de talmacirea limbilor. 1 Corinteni 14:27

3. Vorbitorul in limbi se adreseaza adunarii dar nimeni nu intelege nimic. E creeata o stare de haos in care un vizitator neavizat concluzioneaza ca a intrat int-o casa de nebuni.

Variantele 1 si 2 sunt corecte, biblice si apostolice.
Varianta 3 este rezultatul folosirii incorecte a darului vorbirii in limbi.

Pai, in primul rand stiu din Biblie, Danut.
Dar este important ca si pentru tine Biblia sa fie Cuvantul lui Dumnezeu infailibil. Daca nu consideri Biblia ca fiind fara greseala atunci macar spune-o. Eu cred ca orice discutie teologica nu-si are logica in lipsa acestui fundament.

Deci, eu consider ca 1 e diferit de 3 si 2b e diferit de 3.
1 si 2b sunt corecte, biblice si apostolice, 3 nu este.


1. Apostolul Pavel vorbeste despre rugaciunea in limbi. 1 Corinteni 14.

a. versetul 2 - Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu

Ce inseamna ca cineva vorbeste lui Dumnezeu, Danut?
In acceptiunea mea inseamna ca se roaga lui Dumnezeu, nu ca-i predica. Crestinii n-au ce sa-i predice lui Dumnezeu.

b. versetul 14 - Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.

Aici Apostolul nu mai foloseste o alta expresie ci concret "ma rog". El lua in considerare posibilitatea rugaciunii in limbi. Versetul este clar, inechivoc.

c. versetul 15 Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.

In acest verset ma voi ruga cu duhul = ma voi ruga in limbi. Daca vei citi un verset inainte si un verset dupa, vei putea observa ca, citita in context, expresia nu poate inteleasa in nici un alt mod.

In nici un fel Apostolul Pavel NU condamna rugaciunea in limbi.
Ceea ce condamna el este faptul ca oamenii se roaga in adunare FARA sa existe talmacire.

În prealabil postat de Danut7

'Falsitatea acestei �vorbiri în limbi � este evidentă din frecventele neconcordante dintre prorociile pe aceeasi temă. O persoană mai putin credulă a făcut un test: a înregistrat pe bandă o prorocie si a mers cu înregistrarea la alti doi prooroci penticostali, cerându-le acestora să tălmăcească mesajul. Fiecare a produs o cu totul altă interpretare, ambele diferite de cea initială. Alteori, dacă proorocul care nu apartine de adunarea în cauză aduce atingere prin proorocia lui politicii interne a acelei adunări, pastorul adunării declară fără echivoc că vorbirea a fost nu de la Dumnezeu, ci de la satana. De asemenea, unii se folosesc de aura de prooroci pentru a-si rezolva diferendele personale cu alti membri din adunare. Asemenea fenomene sunt sesizate si de unii dintre membri, însă în loc să vadă în aceasta dovada înselătoriei, ei decid doar să se mute la o altă adunare.'

In 1 Corinteni 14 vorbirea in limbi era una veritabila.
Ceea ce Apostolul Pavel a condamnat in Corint NU era sarlatania, inselatoria, falsitatea darului vorbirii in limbi.
Darul era veritabil insa era folosit in neoranduiala. Aceasta era problema.

In cazul relatat de tine (real sau imaginar) este vorba despre altceva: sarlatania. In Corint nu despre asa ceva era vorba.


Variantele 1,2,3 pe care eu le dadeam erau legate de vorbirea in limbi veritabila. Spuneam ca varianta 3 este incorecta doar pentru ca darul vorbirii in limbi era practicat in dezordine.