Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Spui ca de obicei banalități cu convingerea că aduci revelații.
De ce simți nevoia să să-ți aperi convingerile? Tocmai pentru că sunt niște iluzii și știi că dacă nu le susții va trebui să admiți adevărul. 'Dragostea' apare numai atunci când există un interes. Dacă îți vei analiza cu sinceritate sentimentele va trebui să admiți asta. Și de la interes ajungi să faci un idol din cel pe care ți l-ai putut permite, să te autosugestionezi că te leagă ceva special de el etc.
Apoi, o relație este o experiență psihologică puternică, căreia omul cu greu i se poate sustrage. Este o pierdere a sinelui reală, cu efecte veșnice. Cei care se lasă duși de propriile trăiri vor culege roadele amare ale distrugerii propriei persoane. Senilitatea, dezintegrarea personală ireversibilă este o consecință a vieții trăite în voia sentimentelor, gândurilor slobode, ieșirii din sine. Mintea e un 'organ' care întrebuințat greșit se uzează. Numai un control și cenzură strictă a emoțiilor și gândurilor poate evita aceasta. Dacă nu crezi, uită-te în jurul tău la cei care au trăit ca tine. Asta apropo de trăirile 'înălțătoare'.
Dragostea romantică e o capcană, o păcăleală. În alegerea partenerului nu emoțiile trebuie să primeze, nici interesul ci ascultarea de Dumnezeu. Trebuie să căutăm ce vrea El, fiindcă numai El știe ce e bine.
|
Dupa tine, Traditie, un cuplu casatorit ar trebui sa nu se iubeasca?
Nu stiu daca ai citit cuvantarile sfantului Ioan Gura de Aur despre casatorie si ai vazut ce frumos vorbeste despre dragostea dintre barbat si femeie.
Nu stiu ce numesti tu dragoste romantica, de altfel. Cum ar trebui sa fie dragostea dintre barbat si femeie? sa nu fie, mai bine? Sa se confunde cu dragostea de aproapele, sau ce? (desi nici pe aia nu prea pui mare miza, din alte postari de ale tale citire)