[dianagroza]

Sangernand de rani adanci,
De zile fara soare,
De rani ascunse si puroi,
Cu oasele slabe si moi,
Stau ghemuit in pat si ma gandesc
Ca in curand am sa va parasesc,
Prieteni dragi!
Nu plangeti ca ma duc de langa voi,
Si c-o sa fiu zvarlit ca un gunoi,
Cu hotii in acelasi cimitir;
Caci crezul pentru care m-am jertfit
Cerea o viata grea si-o moarte de martir.

Luandu-L pe Iisus de Imparat,
Navalnic am intrat pe poarta stramta,
Luandu-ma cu diavolul la tranta.
Si ani de-a randu-ntr-una m-am luptat
Sa devin altul,
Un erou,
Om nou.

Si-am vrut
Neamul sa-l mut
De-aici, de jos,
La Domnul Iisus Hristos.

Acum, cand vad cat sunt de pacatos,
De mic si de neputincios,
Ca am nevoie multa de-ndurare,
De dragoste, de mila, de iertare,
Ca numai Dumnezeu le poate toate
Si lumea din robie El o scoate,
Devin copil supus,
Sunt umilit
Si-s fericit.

Din cerul Tau inalt si prea ales,
Parinte, cand ma vei lua la Tine,
Prietenilor mei de pe pamant
Reda-le, Tu, in alb vesmant,
Un suflet care i-a iubit si i-a'nteles.

(lipseste o strofa, ultima)

"Aici, la Targu-Ocna, am scris saisprezece poezii ca un testament, ca o reala marturisire pentru cei care vor veni si rog sa nu fie interpretata ca o figura poetic, caci ea este duh arzator si viu"