Un crestin adevarat...frumos vis!:)
Pai eu mi-l imaginez ca pe o persoana zambitoare, saritoare in ajutorul aproapelui, deschisa catre ceilalti, modesta(cu duhul, adica sperita), si pentru a da si exeplu, fac referire la situatiile acelea cand mai in gluma, mai in serios, cerem"sa fim respectati","sa nu ni se incalce drepturile","sa fim tratati la adevarata noastra valoare" si ajungem sa exageram, sa ne dam prea mare importanta...sa devenim mandrii.

Cred ca un om care merge la biserica, se roaga asa cum poate, dar cu intentia sincera de a se apropia de Dumnezeu, isi respeta semenii(si iubirea e greu de dobandit...) si indeplineste indatoririle fata de locul de munca, familie si societate, dupa puterile lui, este placut inaintea lui Dumnezeu...
Probabil aveti alte opinii...
Caderi avem toti...conteaza cum ne ridicam:).
Doamne ajuta!