[Adriana3]

În prealabil postat de Melissa

Barbatii pot tinde spre asta, dar de ajuns, nu cred ca vor ajunge niciodata.

Desavarsirea,perfectiunea, apartine doar lui Dumnezeu.

Dar de ispitele femeii, ce spui Adriana?:-)

Desavarsirea, perfectiunea apartine lui Dumnezeu, noi suntem facuti dupa Chipul si Asemanarea Sa, ca atare Dumnezeu insusi, cand a venit pe pamant in chipul lui Iisus ne-a spus:

"Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este."

Iisus stie mai bine ca noi ce putem sa facem si ce nu, deci daca ne-a cerut sa fim desavarsiti ca si Tatal Ceresc inseamna ca se poate. Tot ce trebuie este multa iubire pentru sufletul omului.

Ce cred despre ispitirea femeii este foarte simplu: femeia, ca si barbatul, este nascuta cu nevoia de a fi iubita. Aceasta nevoie este sadita in om de Insusi Dumnezeu pentru ca omul sa Il iubeasca si aiba sete de a-l iubi. Si aceasta iubire de Dumnezeu incepe cu iubirea aproapelui.
Avand in vedere ca traim in societate inca patriarhala in care se subintelege mereu in mod gresit ca doar femeia are DATORIA de a iubi in timp ce barbatul are DREPTUL de a fi iubit si PREA PUTIN SI invers, atunci femeia, care are si ea nevoie de a fi iubita la fel de mult ca si barbatul, avand in vedere ca aceasta iubire i se refuza in mod constant, recurge la diverse tertipuri ca sa o obtina. Asa ca eu nu le condamn, chiar daca nu sunt adepta a astfel de metode. Daca femeia ar fi iubita la fel de mult ca si barbatul, nu ar mai ispiti pe nimeni.

Ceea ce este mai trist in toata treaba asta este ca, vorbind cu multi oameni pe diverse teme care discrimineaza femeia pe diverse motive, discriminarea fiind dovada clara de lipsa de iubire fata de cel discriminat, deci purtand discutii pe diverse teme de genul acesta, am observat ca de fapt persoanele care iubesc cel mai putin femeile sunt insasi femeile. La inceputul cercetarilor mele pornisem cu idea preconceputa ca sunt barbatii cei care nu le iubesc pe femei si le discrimineaza, ca sa descopar apoi ca de fapt lipsa de iubire fata de femeie vine mai ales din partea femeii, ea se discrimineaza cel mai mult pe ea insasi.

Si apoi am incercat sa descopar cauzele unei astfel de stari de lucruri care m-a cam luat prin surprindere si am descoperit ca originea acestei anomalii sta in lipsa de incredere a femeii in ea insasi, iar din asta deriva apoi lipsa de iubire fata de femeie si ridicarea in slavi a barbatului in ciuda faptului ca si barbatii au pacatele si neputintele lor la fel de multe ca si femeile. Si discutand apoi si cu altii de pe alte continente, am descoperit ca fenomenul este la scara mondiala, fiind cel mai accentuat in Africa unde femeia este cel mai mult educata sa fie supusa barbatului. Si asa am descoperit si de unde deriva lipsa de incredere a femeii in ea insasi. Ca atare, in locurile unde femeile sunt educate ca nu a fost niciodata voia lui Dumnezeu ca femeia sa fie supusa barbatului ci dimpotriva, este iubita de Dumnezeu in egala masura ca si barbatul si ca atare are aceleasi drepturi ca si el, in aceste locuri femeia capata incredere in ea, se simte iubita si nu mai are nevoie de a ispiti cu tot felul de artificii barbatii pentru a capata si ea un strop de iubire.

Asa ca am inceput sa cercetez cine le educa pe femei ca ar trebui sa fie supuse barbatului si am descoperit ca tot femeile sunt mai mult la originea perpetuarii unei astfel de invataturi decat barbatii. Asa ca am incercat sa descopar de ce se intampla un astfel de paradox. Si l-am descoperit intr-o psihologie foarte simpla care a fost pentru prima data foarte evidenta in timpul unui atentat armat impotriva unei banci intr-o tara nordica. In timpul acestui atentat, barbatii respectivi au luat niste femei ostatic. Femeile au fost atat de socate la nivel psihologic incat, in mod paradoxal, cand a ajuns politia la locul faptei, au inceput sa le ia apararea banditilor zicand ca politaii sunt baietii cei rai care ii hartuiesc pe bietii banditi. A fost o reactie atat de neasteptata pentru cei din afara, incat s-a inceput studierea fenomenului. Si astfel s-a descoperit ca, la nivel psihologic, cand un abuz este prea mare, pentru ca persoana sa poata continua sa traiasca in pace fara sa culpabilizeze dincolo de ceea ce poate suporta (avand in vedere ca intotdeauna victimele se simt vinovate de ceea ce li se intampla fara sa fie de fapt vina lor), deci pentru ca persoana sa nu se simta prea vinovata, mai mult decat ar putea suporta, ajunge sa considere ca normal ceea ce i s-a intamplat si ca sa se convinga pe ea insasi ca intr-adevar este normal, incepe sa faca acelasi lucru si altora, invatandu-le ca asa este normal. Cu alte cuvinte o persoana abuzata va repeta abuzul asupra altora pentru a se justifica pe sine insasi. Asa se explica de ce discriminarea femeii vine mai ales de la femei care astfel ajung sa ia apararea barbatilor care le discrimineaza spunand ca de fapt asa este normal, exact ceea ce s-a intamplat cu femeile din jaful armat.

Iar acum incerc sa imi dau seama cum s-ar putea sparge cercul asta vicios pentru ca in general, persoanele abuzate nu au curajul sa recunoasca abuzul ci lupta cu indarjire sa demonstreze ca abuzul este de fapt normalul. Si din pacate fenomenul este mult mai puternic in lumea religioasa. La inceput nu imi explicam de ce acest paradox, dar apoi am inteles: in lumea religioasa, se pune abuzul pe seama lui Dumnezeu, se considera ca El a vrut asa si ca atare este normal. A incerca a convinge omul ca de fapt nu este chiar asa, el o percepe ca si cand ai dori sa il indepartezi de Dumnezeu, sa ii iei ceea ce are mai important in viata, si ca atare indarjirea de a ramane in cadrul abuzului si a-l considera normal este si mai mare.... Iar cum abuzurile in religie sunt facute mai ales asupra femeii in societatile patriarhale, iata cum femeile abuzate perpetueaza abuzul, pentru ca ele au si mai mare nevoie de Dumnezeu asa ca tin si mai mult cu dintii de abuzul de care ele s-au autoconvins ca este normal pentru ca altfel, daca ar accepta ca s-au inselat si ca au fost niste victime perpetue de atata timp, socul ar fi prea mare iar multe femei nu au curajul sa suporte asa soc din cauza ca au fost setate/formatate de mici cu ideea ca ele ar fi prea slabe... Si cine le-a setat/formatat asa? Tot femeile, adica mamele care le-au crescut si care erau intr-adevar slabe neavand curajul sa accepte adevarata fata a lucrurilor...

Asa ca revin la intrebarea: cum s-ar putea sparge cercul vicios?

Raspunsul cel mai bun ar fi: prin educarea femeii, spunandu-i-se ca si ea este iubita de Dumnezeu la fel de mult ca si barbatul, si ea are drept la mostenirea Tatalui la fel de mult ca si barbatul, iar Dumnezeu vrea ca se fie "precum in Cer, asa si pe pamant", ori in Cer femeia nu este discriminata, nu este supusa barbatului etc si dovada este insasi Sfanta Fecioara. Dumnezeu nu vrea nimic din rautatile oamenilor ci doreste ceea ce a spus cand a fost pe pamant: sa fim toti ca fratii si sa nu fie unul mai mare peste altul, ci daca unul vrea neaparat sa fie mai mare, pai atunci sa se faca pe sine mic si sa slujeasca celor peste care vrea sa fie mai mare.