ma bucur ca voi ati intalnit dragostea, asa reiese din mesajele voastre.
Ar fi bine inainte de a afirma cu tarie anumite chestii care "dau bine" sa ne oprim putin si sa ne uitam in oglinda sufletului nostru: oare nu suntem un pic ipocriti?
Soacra mea zicea ca l-a iubit enorm pe sotul ei, acum, dupa 30 de ani nu a mai ramas decat frica de singurate. Si cred ca a fost sincera cand a zis asta.
dar ma intreb, dragoste a fost si initial sau pasiune?
Dragostea ca sentiment eu nu cred ca "moare". Traieste dincolo de viata asta si e tot ce poate fi mai frumos.
Daca toti ar fi asa de iubitori precum reiese ca este pe la voi, lumea asta ar fi ca o floare, fara urma de rautate si ura.
Nu zic ca nu sunt si oameni care inteleg ce inseamna a iubi.
Dar iubirea inseamna libertate, in nici un caz nu poate insemna constrangere, frica, teama, pedeapsa.
Eu nu pot sa o concep in aceasta forma, pentru ca nu ar fi real si nu ar putea fi Dumnezeu.
Cat despre sex, pot spune ca mare e gradina lui Dumnezeu si multe incap in ea...
Nu aveti decat sa va inhibati cu tot felul de idei si ulterior sa va repetati neincetat ca totul este ok si perfect dar, pe fata voastra se vede unde apare frustarea, pentru ca ea exista si este omeneasca, si e la tot omul, fie o mica rautate, fie o ciudatenie, fie o manie, fie o pasiune cuidata, fie prea multe animale prin casa, ca sa nu mai vorbim de comportamentul de la serviciu, in trafic, etc.
Toate neimplinirile noastre se vad, chiar daca se aud cuvinte care sa nege existenta lor, nu va mai negati sexualitatea ca si cum ar fi ca si apendicele, e acolo, poate fi scos, oricum nu are decat rolul de ...
Sunt de acord, poti tine hormonul in frau dar el exista, asa am fost creati, nu este o greseala, avem orgasmul ca sa il traim nu ca sa fugim de el, copiii se fac din traire totala nu din obligatie pentru ca nu am semnat nici un contract.
|