[tricesimusquintus]

În prealabil postat de AdrianAamz

Ca vad ca ne certam fara sa avem definite clar notiunile.

Din punctul meu de vedere, noţiunile acestea de antropologie biblică sunt clar definite. Scriptura nu face confuzie între trup, duh (spirit, suflare de viaţă) şi suflet.

În prealabil postat de AdrianAamz

Poate ati citit ca πνεύμα (pnevma) mai inseamna si vant (vedeti la Ioan 3, 8) , si aer, si actiunea de suflare a aerului pe gura.

Da, exact ca în limba ebraică πνεύμα/רוּחֵ poate avea şi aceste sensuri. În funcţie de context.

În prealabil postat de AdrianAamz

Si mai poate insemna si fantoma, naluca, aratare imateriala (dupa inviere, la prima aratare a lui Hristos, ucenicii credeau ca vad un duh).

Aici nu aş fi atât de sigur. E adevărat că manuscrisele mai vechi (cu excepţia unuia) prezintă forma πνεύμα la Luc. 24,37, deşi sensul ar fi mai degrabă [φάντασμα] fantomă/arătare/apariţie/spectru/nălucă precum în Mat. 14,26 şi Marcu 6,49. Cum ziceam, trebuie să ţinem cont şi de context.

În prealabil postat de AdrianAamz

Poate ne explicati si noua de ce exista o antinomie intre "duh" si "suflet". Ce intelegeti dvs. prin aceste doua cuvinte ?

Nu mi se pare a fi o antinomie, mai degrabă este vorba de doi termeni diferiţi, unul (duh/spirit/suflare de viaţă) desemnând principiul vieţii pus de Dumnezeu în om, iar celălalt (suflet) desemnând fiinţa vie, rezultanta unirii trupului cu suflarea de viaţă: Gen.2,7.

În prealabil postat de AdrianAamz

Daca scrie ca Hristos "si-a dat duhul" sau "si-a dat sufletul", care ar fi marea diferenta ?

Din fericire nu scrie că "Şi-a dat sufletul", ci că:

• "Şi-a dat duhul(πνεύμα)" Mat.27,50 şi Ioan 19,30.
• "Şi-a dat răsuflarea (έκπνέω)" Marc. 15,37; 15,39 şi Luc.23,46.