Citat:
În prealabil postat de ludovic
V-as supune atentiei urmatorul verset din proverbele lui Solomon cap 17:
"Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."
Daca mila ar fi fost suficienta ca sa fim iertati nu ar mai fi fost nevoie de jertfa Domnului Iisus. Dumnezeu nu poate ierta un om nedrept, dupa cum spune si versetul din proverbe.
|
E drept: mesajul meu nu este complet, dar nici nu as fi putut cuprinde intr-un mesaj si temele adiacente.
Cine a vorbit de suficienta milei? E nevoie de fapte si de pocainta! Dar cel mort mai poate face fapte bune? Sau se mai poate el pocai si intoarce la Dumnezeu in iad fiind? Cred ca nu... Dar oare Dumnezeu daca ar vrea l-ar putea scoate din iad? Cred ca ar putea; Dumnezeul pe care l-am cunoscut eu este Atotputernic! Ce motive ar avea sa-l scoata? Rugaciunile unei mame indurerate, ale unui om oarecare dar care lasand egoismul se roaga pentru aproapele si nu pentru el, si mai ales rugaciunile unui prieten sau slujitor al lui Dumnezeu, ale unuia caruia Hristos i-a spus: "carora le veti ierta pacatele...", rugaciunile izvorate din dragoste. Daca Dumnezeu indeplineste cererile (cereti si vi se va da... toate cate veti cere veti primi...) de ce aceasta cerere de a-l mantui pe aproapele sa fie altfel?
Si nu in ultimul rand sa nu uitam ca Dumnezeu nu este un judecator pamantesc, si judecata lui difera mult. Daca oamenii judeca pe baza dovezilor din dosar, cred ca un Dumnezeu care le stie pe toate, pana si ultimul gand, cred ca judeca mult mai drept. Nadajduiesc in continuare la mila Lui straduindu-ma sa o castig prin fapte. Iar rugaciunea pentru aproapele, fie el viu sau adormit, cred ca este o fapta buna.