Buna ziua.La intrebarea dvs voi incerca sa va spun ce cred protestantii.Se spun multe despre noi si Credinta noastra,mai putin ce credem noi.Mi-am permis sa va spun aceste lucruri fara intentia de a crea o polemica ci de a pune ce credem,chiar cu riscul de a fi jucati de alti oameni pentru asta.Daca usile se inchid in fata noastra nu este o nenorocire,marea durere ar fi sa se inchida usa Domnului,dar asta nu hotarasc oamenii,indiferent cine ar fi ei.Ce vezi mai jos a fost spus de un baptist britanic,daca tot i-ai pus la zid din auzite.Macar acum ii poti critica vazind ce au spus in realitate.

I).Unii sunt generosi pentru ca doresc ca altii sa-si formeze o parere buna despre ei.Exista ceva in natura oamenilor care-i face sa gandeasca bine despre ei.Dumnezeu nu simte in nici un caz o asemenea nevoie.Dumnezeu este independent fata de orice si oricine si actioneaza conform propriei Sale vointe.Dumnezeu este suveran si voia Sa,nu a omului,trebuie sa se implineasca.Dumnezeu nu are nevoie sa-si mareasca slava,EL are deja toata slava.Fericirea lui Dumnezeu este completa in EL insusi.Daca ar fi decis sa lase intreaga rasa umana sa piara nimeni nu l-ar fi putut trage la rspundere.Nimeni nu-l poate intreba pe Dumnezeu de ce face un lucru sau altul.Cand Dumnezeu mantuieste oameni nu o face pentru ca-L constrange ceva sa-i mantuiasca.Daca Dumnezeu mantuieste pacatosi trebuie ca aceasta sa se intimple ,,Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit" (Efeseni 1:6)

II).Exista alti oameni care ii ajuta pe altii pentru ca fac parte din familia lor sau din poporul lor.Fie ca familia nostra este importanta sau neimportanta,bogata sau saraca,asta nu inseamna nimic pentru Dumnezeu.Orice fiinta umana face parte din rasa de oameni care se trage din Adam,care a pacatuit pentru ca nu l-a ascultat pe Dumnezeu.Nu este nimic in natura omului cazut care sa stea in neprihanire in fata Celui de Sus: ,,Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este."(Romani 3:12).Suntem toti pacatosi prin natura si faptele noastre.Nu ar fi nimic pentru care ar trebui sa meritam mila Lui.

III).Unii oameni ii ajuta pe altii pentru presupusa lor frumusete.Insa descrierea omului pacatos in fata Dumnezeului sfant si curat este alta:,,Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită.Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate."(Isaia 1:5-6).Asadar Dumnezeu nu a decis sa ne ajute datoria aparentei noastra atragatoare.Daca te duci in fata lipsei de pacat absolute cum poti credea ca tu,un pacatos cazut si mort in pacate,poti duce ceva care sa stea fara pata in fata Celui Sfant?Dumnezeu nu ar fi avut nici un motiv,dar o face prin harul Sau,prin mila Sa,nu datorita pateticei noastre aparente de sfintenie.

Rugaciunile pacatosului nu pot fi niciodata cauza mantuirii lui,Dumnezeu este intotdeauna cauza manturii lui.Dumnezeu il cauta pe om inainte ca omul sa-L caute pe Dumnezeu.Sunt oameni care cred ca pacatosul este cel care face primul pas spre matuire.Nu este adevarat.Dumnezeu este cel care face mereu primul pas,oamenii nu vor putea striga niciodata la Dumnezeu sa-i mantuiasca pana cand lucrarea nu a inceput in inima lor iar acesta putere nu vine de la ei:,,Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni"(Efeseni 2:8-9)

In general oamenii nu vor mila lui Dumnezeu.Fug de harul care li-se ofera in bezna pacatului nostru ,,Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate"(Romani 6:20) ,mai usor de suportat decat jugul usor al lui Hristos:,,Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară"(Matei 11:29-30).Oamenii ii intorc spatele lui Dumnezeu in mod voit.Oamenii sunt mantuiti numai atunci cand Dumnezeu,prin mana Sa puternica,ii aduce la Hristos.Harul incepe,continua si termina lucrarea de mantuire in inima unei persoane iar harul este de la Cel de Sus,nu in om isi are el sursa.

De ce Dumnezeu ii cruta pe unii si ii pedepseste pe altii ne este spus:,,"Voi milui pe cine vreau să-l miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.Deci, dar, nu este nici de la cel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care miluieşte"(Romani 9:15-16).Noi nu punem intrebari,Dumnezeu nu da oamenilor explicatii pentru lucrurile pe care le face.Daca Ii vei pune la indoiala judecata raspunsul Sau va fi: ,,Dar, omule, tu cine eşti care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Oare făptura va zice Celui ce a făcut-o: De ce m-ai făcut aşa?"(Romani 9:20).

Cere-I lui Dumnezeu mila dar adu-ti aminte ca nu ai avea nici un drept la mila Sa.EL are dreptul absolut de a o da sau nu dupa cum doreste EL si nu dupa cum vor sa-i impuna oamenii,in nebunia lor.Daca Dumnezeu vrea te poate mantui sau te poate nimici.Noi spunem ca este nevoie sa-ti pleci capul si sa-I spui:,,Dumnezeu ai mila de mine pacatosul,mantuieste-ma pentru slava Ta,ca mila si suveranitatea Ta sa fie clar vazute".Noi credem ca sursa milei este Dumnezeu insusi si prin urmare lasa totul in judecata lui,absoluta si suverana: ,,Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul"(Isaia 55:8)

Cuvantul lui Dumnezeu aduce viata spirituala.Viata spirituala ii este data iar cel mort in pacat si greseli este adus la viata.Pacatosul nu va putea rezista vocii lui Dumnezeu,cand EL il cheama prin harul sau irezistibil.Un glas din cer i-a vorbit lui Saul din Tars iar Saul a intrebat: ,,Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti să fac?"(Faptele Apostolilor 9:6).Din momentul cand harul Domnului a actionat vointa lui Saul a devenit vointa Lui.Noi niciodata nu credem ca omul se gaseste dincolo de nevoia de a fi mantuit.Dumnezeu mantuieste conform vointei Sale.

Roaga-te pentru fiecare om pe care-l intalnesti.Fa acele fapte bune care inseamna pazirea poruncilor Celui de Sus si a Invataturii lui Hristos.Din aceasta ascultare se vor naste adevaratele fapte bune ale Credintei,nu din zelul orbesc in care unii,traind in pacat fara incetare,cred ca pot cumpara cu bani sau daruri dreptatea lui Dumnezeu.Nu numai ca nu vor avea parte dar isi strang carbuni aprinsi deasupra capului.
Daca Cel de Sus ti-a dat acest har,predica invatatura Domnului fiecarui om din viata ta.Spune la toata lumea ca Hristos mantuieste,ca a invins raul si intunericul care ne inconjoara.Imparte vestea bucuriei ca nu de vointa noastra pacatoasa,depinde mantuirea pentru ca: ,,Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut"(Ioan 1:13).Suntem mantuiti prin puterea si voia lui Dumnezeu.Realitatea suveranitatii absolute a lui Dumnezeu este greu de acceptat.Oamenii,desi pacatuiesc in fiecare moment al vietii lor,vor sa aiba merite,nu vor sa se lase doar in mana Lui,vor sa decida si ei,eventul chiar sa-I spuna si ce este bine desi cunoasterea lor nu depaseste firul de praf.Insa realitatea din Cuvantul lui Dumnezeu este alta:

,,El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos Iisus, mai înainte de începutul veacurilor"(2 Timotei 1:9)