Imi plac oamenii si.... nu-mi plac .
Nu sufar din cauza asta . Fiecare e cum l-a lasat Dumnezeu .
Incerc sa comunic , dar daca nu functioneaza nu sufar .Fiecare e altfel .
Ma necajesc daca m-am inselat asupra cuiva , dar si asta imi trece , caci daca mie nu imi trece cum ii va trece lui Dumnezeu privind pacatele mele ?
Imi plac oamenii in varsta a caror viata s-a intiparit pe fata .
Imi place dialogul fara cuvinte cu astfel de oameni .
Asi sta langa ei minute in sir , sa le ascult tacera , suferinta fara sa-mi vorbeasca , fara sa-i intreb .
Asi sta cu mare placere langa unul dintre marii nostri Duhovnici ,care s-au sfintit prin suferinta pentru ei si pentru neam .
Tot asa , fara cuvinte . Imi place tacerea !
maria
|